Dictatura magistraților

Din timp în timp, în Romånia se instalează cåte o dictatură, așa, cåt să-și încordeze unii și alții mușchii pe spinarea noastră. În urmă cu o săptămånă am trăit dictatura ceferiștilor, care, nemulțumiți că le întårziaseră lefurile pe card, au oprit trenurile cånd au avut ei chef, fără să le pese de oamenii care plătiseră bilete tocmai pentru ca ei să aibă de unde să-și încaseze salariul. Săptămåna aceasta a venit råndul magistraților. Judecătorii au anunțat că vor face zilnic o grevă de trei ore, pe termen nelimitat. Motivul? Ministerul Justiției nu mai are bani să le plătească sporul de suprasolicitare neuropsihică, în valoare de 50% din salariu, pe care de altfel și l-au acordat singuri, prin hotăråri judecătorești. Multe meserii din Romånia implică solicitare neuropsihică, dar n-am auzit pånă acum ca oricare altă categorie socială să aibă un spor de 50% din salariu motivat de condițiile de stres în care lucrează. Presupun că magistrații care au ales acest drum în viață și-au asumat odată cu alegerea lor și solicitarea neuropsihică pe care o implică această meserie. Asta bineînțeles dacă au ales să fie magistrați cu sufletul și nu cu gåndul la sporurile salariale imense pe care o să și le acorde pe parcursul carierei. Pentru a da o spoială de popularitate demersului lor de a bloca practic sistemul judiciar din Romånia, în condițiile în care statutul magistratului nu le permite să facă grevă, reprezentanții organizațiilor profesionale se văicăresc zilnic la televizor, spunånd că nu mai au bani de citații, de hårtie și de curent electric. Atunci, dacă sistemul nu mai are suficienți bani pentru a acoperi cheltuielile curente, de unde să scoată peste 300 milioane de euro pentru a acoperi sporurile revendicate de magistrați? E ușor ilogic, ca să nu-i bănuim de rea-credință.