Adjectiv

Singurele legi care sunt respectate cu sfințenie de toată lumea sunt legile lui Murphy: când ceva merge prost se întâmplă ceva și mai rău. N-ajungea că România are relații tensionate cu Moldova și că n-avem ambasador la Chișinău; n-ajungea că Voronin acuză România de toate relele pe care le face el însuși propriei țări: trebuia ca și consulul Ion Nuică să demisioneze după ce în presă a apărut înregistrarea unei partide de sex a acestuia cu o tânără basarabeancă angajată – probabil în acest scop – la consulat.
Cåt de naiv trebuie să fie un diplomat ca să cadă într-o asemenea cursă? Mai ales cånd știe că evoluează într-o țară ai cărei lideri sunt ostili Romåniei? Nu-i căciulă, nu-i nici cap. Reacția MAE la apariția filmulețului în Romånia a fost absolut stupefiantă: „înregistrarea e irelevantă din moment ce consulul a demisionat deja“. Serios? E irelevant că Romånia a rămas și fără consul la Chișinău, după ce că nu are ambasador? E irelevant că Nuică i-a oferit pe tavă lui Voronin un glonț împotriva Romåniei: ia uitați, tovarăși, ce-i fac romånii Moldovei noastre! Cum o prind, cum sar pe ea! O fi irelevant că Nuică a reușit să se facă de rås înainte de a se face remarcat? Ce ți-e și cu unii diplomați! Cånd afli cåte ceva despre ei, începi să regreți ce-ai aflat: ba au colaborat cu securitatea, ba sunt agenți dubli, ba servesc trupește KGB-ul din Chișinău, precum Nuică. Nu-i căsătorit? Sau e o întrebare irelavantă și desuetă în politica mondială unde scandalurile sexuale ale cabotinului Berlusconi au devenit canțonete, mariajul monden al lui Sarkozy e la fel de acidulat ca șampania închinată de ziua Căderii Bastiliei în aniversarea dlui Geoană, iar sobrul Obama a fost surprins întårziind cu privirea pe cel mai rotund amendament al Constituției unei tinere la summitul G8. Nu, nu era ministru al Sportului. Amănunte despre acest aspect vor apărea, probabil, în campania prezidențială – unde dl Crin Antonescu și-a relansat candidatura cu intenția de a reprezenta la Cotroceni „majoritatea tăcută“ a Romåniei. Problema e că majoritatea tăcută, adică mută, e și surdă și absentă – de la vot. Ideea ciudată a dlui Antonescu de a-i reprezenta pe cei muți (și surzi) reia oarecum celebra liniște iliesciană. Cånd citești că Necolaiciuc era dat în urmărire dar nevasta lui făcea afaceri cu fratele șefului SRI, începi să înțelegi de ce: corupția s-a săturat de stres, gălăgie și insulte. Are nevoie de liniște ca să se poată concentra asupra loviturilor următoare.