Investitiile devin facultative la privatizare

Privatizarea societatilor din portofoliul APAPS si a furnizorilor de energie electrica si gaze naturale capata noi conotatii in contextul prevederilor scrisorii suplimentare de intentie convenita intre Executiv si FMI. Astfel, cele mai importante clauze impuse pana acum investitorilor interesati in achizitionarea societatilor romanesti, respectiv obligativitatea asumarii unui plafon de investitii, precum si pastrarea locurilor de munca vor fi eliminate din contractele de privatizare. Altfel spus, investitorii vor putea prelua la un pret ce-i drept mai ridicat – avand in vedere ca ponderea pretului oferit de investitor va creste cu pana la 50% in punctajul care va stabili castigatorii licitatiilor -, dar fara angajamentul unor investitii certe.

Cel putin in sectorul utilitatilor, tocmai aceste investitii constituie ratiunea declansarii unui proces de privatizare, intrucat statul nu are resurse pentru a sustine programele uriase de modernizare si retehnologizare ce se impun. Problema este cu atat mai delicata, cu cat sectoarele energiei si gazelor sunt de interes national si ar trebui prevazuta obligativitatea unor investitii considerate prioritare pentru siguranta functionarii acestor sisteme.

Strategia de privatizare stabilita de ministrul Ovidiu Musetescu la inceputul mandatului sau s-a schimbat radical, o data cu emiterea scrisorii suplimentare de intentie, convenita de Executiv cu Fondul Monetar International (FMI). Astfel, cele mai importante clauze impuse investitorilor interesati de preluarea unor societati aflate in portofoliul Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS), respectiv obligativitatea realizarii de investitii si/sau aport de capital si pastrarea locurilor de munca, au fost eliminate, procesul de privatizare intrand in alti parametri. Avand in vedere tranzactiile spectaculoase aflate in negociere sau pe punctul de a fi semnate – intre care Alro Slatina, Electroputere Craiova s.a. – este foarte posibil sa asistam, in perioada urmatoare, la privatizari–surpriza-, prin care investitori minutios selectati vor prelua cele mai importante societati din industria romaneasca, fara obligatii. Iar una dintre cele mai -deranjante- obligatii se referea, pana acum, la obligativitatea pastrarii numarului de personal pentru cel putin cinci ani de la data intrarii societatilor in proprietate privata.

Tot in scrisoarea suplimentara de intentie se mentioneaza ca ponderea pretului oferit de un investitor pentru cumpararea unei societati comerciale va creste pana la 50% in punctajul pe care APAPS il are in vedere pentru alegerea castigatorilor licitatiilor.

Aceste prevederi elimina, practic, celebrul Ordin nr.13 al ministrului APAPS, din 16 ianuarie 2001, aplicat tuturor contractelor de vanzare-cumparare de actiuni la care statul detine pachetul majoritar, indiferent de metoda de privatizare folosita – negociere sau licitatie. Normativul a starnit numeroase controverse, multe solutionate in instanta, intrucat, la data emiterii, acesta a devenit obligatoriu si pentru toate procesele de privatizare aflate in derulare. Practic, toate contractele deja negociate, care nu fusesera inca parafate la data aparitiei Ordinului 13, au devenit nule, daca investitorii nu au acceptat noile clauze impuse de APAPS.

Cea mai disputata clauza a fost cea referitoare la investitii/aport de capital, care trebuiau asigurate prin contract de garantie reala mobiliara pentru intregul pachet de actiuni achizitionat si penalitate de 30% din suma ramasa neinvestita la fiecare termen scadent. Potrivit Ordinului, acolo unde valoarea pachetului de actiuni cumparat nu acopera garantarea intregului volum de investitii, se inscrie interzicerea oricaror acte de dispozitie (vanzare, ipoteci si privilegii) asupra activelor societatilor pe perioada realizarii investitiei, sub sanctiunea platii de daune la nivelul valorii de piata a acestor active.

Potrivit scrisorii suplimentare de intentie, Autoritatea s-a angajat sa vanda cinci societati cu peste 1.000 de angajati pana la sfarsitul lunii iunie 2002 si alte cinci societati, cu acelasi numar de personal, pana la sfarsitul lunii septembrie a.c. De asemenea, APAPS va continua intr-un ritm sustinut programul de lichidare a societatilor mici si neprofitabile pe care le are in portofoliu, pentru a preveni acumularea de pierderi si arierate. Astfel, APAPS va initia, pana la 30 iunie 2002, procedurile de lichidare pentru 20 de asemenea societati cu active care depasesc 10 miliarde de lei si pentru alte 20 pana la sfarsitul lunii septembrie a.c.

Privatizare fara investitii in sectoarele energiei si gazelor

Angajamentul Guvernului de a nu mai impune un plafon obligatoriu al investitiilor are o miza uriasa ,avand in vedere ca privatizarea in sectorul utilitatilor este abia la inceput. Practic, in sectoare precum cel al energiei sau gazelor naturale, procesul de privatizare va incepe din acest an, iar stipularea unor obilgatii investitionale ar fi trebuit sa reprezinte o conditie de baza, daca tinem cont de situatia precara a instalatiilor si a echipamentelor din aceste domenii. De fapt, ratiunea privatizarii in sectorul utilitatilor este tocmai aceea de a face rost de banii pentru investitii in modernizare si retehnologizare. Chiar daca privatizarea se va realiza prin majorare de capital, in acest fel realizandu-se o infuzie de capital in respectivele societati, este evident ca fondurile necesare pentru aducerea instalatiilor si echipamentelor la un nivel de eficienta depasesc cu mult valoarea rezultata din privatizare. Mai mult, in cazul sectorului energetic si cel al gazelor naturale, problema este cu atat mai delicata cu cat este vorba de domenii strategice, de siguranta nationala, astfel ca Guvernul ar trebui sa impuna viitorilor cumparatori o lista de proiecte considerate vitale. Asa cum a declarat ministrul industriei, Dan Ioan Popescu, efortul financiar necesar modernizarii si reabilitarii sectorului energetic pana in 2002 este estimat la patru miliarde de dolari, din care 1,9 miliarde de dolari ar urma sa fie destinati imbunatatirii tranzitului, transportului si distributiei. Pana la sfarsitul acestui an, Guvernul si-a propus finalizarea procesului de privatizare la doua societati de distributie a energiei electrice: Banat si Dobrogea. Surse din sectorul energetic ne-au declarat ca daca nu va exista obligativitatea unui angajament de investitii, atunci cumparatorul va trebui sa plateasca mai mult la privatizare. Numai ca acest lucru nu rezolva cu nimic situatia societatilor furnizoare de utilitati care au peste 70% din echipamente si instalatii cu durata de viata depasita. Spre exemplu, in cazul distributiei Bucuresti, pentru care se intentioneaza crearea unei societati mixte impreuna cu concernul german RWE, necesarul estimat al investitiilor in viitorii trei ani este de circa 250 milioane de dolari. Aceasta in conditiile in care pentru o participare de 35% din actiuni pe care o va avea investitorul german, se estimeaza obtinerea a aproximativ 80 milioane de dolari.