Sechestratul

Brusca retragere a lui Ponta de la președinția PSD a năucit un partid care și-așa, potrivit lui Dragnea, era cam „debusolat”. Iar numirea Rovanei Plumb, o persoană complet lipsită de personalitate și de anvergură, ca președinte interimar plasează PSD în zona monumentelor funerare: și-i atârnau aripile de plumb împiedicându-l să mai zboare. În declarația de abdicare (pe FB), premierul scrie că nu vrea ca problemele sale la DNA „să afecteze partidul” – ci numai țara, ca premier – și că nu va candida nici la viitorul Congres dacă până atunci nu-și dovedește nevinovăția în justiție – care luni dim. l-a și inculpat în dosarul Șova punându-i averea sub sechestru. În consecință, lupta între PSD și PNL va căpăta un caracter feminin: dnele Plumb și Gorghiu vor asigura spectacolul necesar unei scene politice golită de vedete și ajunsă acum la a doua distribuție. Dna Gorghiu, așadar, s-a exprimat: „gestul lui Ponta este o diversiune prin care încearcă să câștige timp, gestul de onoare ar fi să demisioneze din funcția de premier”. Din culise, dl. Băsescu e convins că demisia nu-i afectează autoritatea lui Ponta în partid: „jupânul politicii în an preelectoral și electoral este premierul”. În această calitate jupânul a inaugurat, în cârje, tronsonul II „care l-am început noi” din autostrada Arad-Nădlac și care va fi completat de alte două astfel că „la anul vom avea autostradă Sibiu-Ungaria”. Nu s-ar putea să avem și până la Sibiu? Să circule și dl. Iohannis mai rapid până acasă. Premierul s-a și văzut intrat în istorie: „pentru prima dată în istorie, România e conectată la UE prin autostradă”. Intrarea în istorie măsoară 10 km. Scurtă. Unii comentatori sunt convinși că pasul înapoi al lui Ponta e făcut doar pentru a-și lua elan pentru marele salt. Așa fac saltimbancii. Și dl. Băsescu crede că „momentul demisiei lui Ponta ca premier a trecut” (nu se știe, e tânăr are destule momente în care mai poate s-o facă) și că acum există „niște anomalii în ultimele luni cărora statul trebuie să le pună capăt”. E vorba de cătușe: „sunt niște doamne și domni care se excită când văd cătușe”. Incitată de ele, dna Udrea scrie cartea „72 de zile în cătușe”. Ei, n-a stat 72 de zile în cătușe (ci numai pe drumurile la instanță) dar sună artistic: când o auzi, zici că-i Prometeu încătușat. Vanghelie a ieșit din arest (după 4 luni) mult mai relaxat: „mă simt mai echilibrat, în sensul că mi-am făcut un remember al greșelilor pe care le-am făcut, la un moment dat nu mă mai regăseam, e bine să cunoști realitatea”. Bine că au făcut cunoștință – căci în cei zece ani la putere, n-au avut timp timp. Și zi, Vanghelie, acum, c-ai cunoscut-o cum e realitatea? Bate ficțiunea? Sau doar o umilește?