Blasfemie

Dacă prin absurd Crăișorul Munților ar fi putut vedea râurile de demagogie politică ieftină care au curs ieri din plin la mormântul său de la Țebea, cu siguranță s-ar fi cutremurat. Nu de mărinimie, nu de mulțumire, ci de scârbă. Mormântul său, sfânt pentru orice român care pune preț pe cei ce au ridicat această țară prin munca și lupta lor, a fost practic profanat de discursurile electorale, de atacurile la contracadidați și chiar de elicopterul lui Becali, care a aterizat la câteva sute de metri de cimitir. Ce au în comun Geoană, Vadim și Becali cu idealurile revoluționare ale lui Avram Iancu sau cu faptele sale consemnate în cărțile de istorie? Absolut nimic. Ei vin la Țebea nu din plăcere, ci din obligație. Dacă ar fi admiratorii Crăișorului, așa cum se declară, s-ar reculege în pioșenie la mormântul lui și n-ar profita de comemorarea lui Avram Iancu pentru a-și spulbera adversarii politici și pentru a mai culege câteva voturi de la cei prezenți la acest gen de manifestări. Ca într-un teatru politic prost scris, partidele politice și-au mobilizat combatanții, au împărțit materiale electorale și au dat comenzi pentru huiduieli sau pentru aplauze, în funcție de vorbitori. Un spectacol absolut grețos, fără nicio legătură cu memoria lui Avram Iancu. Culmea ipocriziei, președintele PSD, Mircea Geoană, a vorbit în discursul său despre „cei care vin doar să facă propagandă electorală, Avram este acolo și îi va pedepsi“. Cuprins de febra electorală, a uitat probabil că doar cu un minut înainte vorbea despre pensionari și despre eforturile partidului său de a le asigura un trai decent. Privindu-i, nici nu știi care dintre ei e mai ipocrit și mai demagog: Vadim care joacă de 20 de ani, fără succes, cartea naționalismului revanșard sau Mircea Geoană ce ține discursuri care nu-l conving nici măcar pe el. În tot acest tablou, Gigi Becali cu elicopterul și buzunarul doldora de bani nu face decât să pună amprenta de culoare pe o clasă politică aflată tot mai departe de cetățenii pe care susține că-i reprezintă.