Blazon

Ei, da, Liviu Dragnea este „președinte legitim al PSD” după cum a remarcat premierul Ponta: 81% din poporul PSD (fix ca poporul din belarus la realegerea lui Lukașenko!) s-a prezentat la vot „cu speranța unui nou început” (Dragnea). De fapt, e chiar ca la începutul lumii când Adam având o singură ofertă, a ales-o din toată inima pe Eva. Sigur, o mică parte din el (cam 19%) avea unele rețineri dar alegerea a fost legitimă. Faptul că Dragnea e condamnat n-a contat prea mult. În zilele noastre, dacă nu ajungi la DNA înseamnă că n-ai valoare, n-ai avere, n-ai perspective. N-ai blazon. Când faci parte din corupție având recunoașterea DNA e ca și cum ai fi făcut parte din fosta securitate și din nomenclatură: toate ușile ți se deschid. Dragnea însuși, sâcâit de întrebările despre proces, a separat lucrurile: să nu mai amestecăm justiția cu politica. Sunt lucruri separate: ce condamnă justiția, votează populația. Politica și mai ales PSD au propria lor justiție: „e problematică această chestiune inclusiv această condamnare a unui om care și-a făcut datoria” a zis dl. Iliescu în chip de judecător suprem. A fura voturi (și bani) pentru tine și partid e ceva nobil. A fi pedepsit e ceva de prost gust. Partidul decide cine e vinovat și cine nu – indiferent ce spune justiția care mai poate greși. Partidul nu greșește niciodată. Acum Dragnea își alege echipa. Deja l-a anunțat pe Zgonea și l-a chemat („Vasile avem nevoie de tine”) pe sociologul Vasile Dâncu care ne-a sfătuit să nu fim inflexibili cu condamnații: „cine l-a citit pe Dostoievski știe că oricine are șansa revenirii la dreapta credință”. Amin. Dar numai ispășind. Întrebat dacă va discuta cu președintele Iohannis despre schimbarea premierului (cum se speculează), Dragnea a infirmat: „eu n-am de ce să bat la o ușă ca să discut dărâmarea guvernului care tocmai a fost validat de Parlament”. Într-adevăr, n-are de ce. Acum să mai bată și alții la ușa lui, căci lui i-a ajuns cât a păzit ușile lui Geoană și Ponta: a pornit-o de jos, de la țară, ca modest fiu al unui modest șef de post, de la o mică organizație și a urcat treaptă cu treaptă în ierarhia de partid trecând de la corupția locală la marea corupție națională și multinațională. Bineînțeles, dl. Băsescu a comentat batjocoritor ascensiunea lui Dragnea: „e singurul care poate duce PSD pe culmile ridicolului”. Păi, e deja acolo. Lui Dragnea nu-i mai rămâne decât să-l ducă „pe culmile disperării” – vorba lui Cioran, cum ar comenta dl Dâncu. Dar apropo de legea lui Dragnea cu „defăimarea socială”: nu e cam defăimător să ai premier inculpat și președinte PSD condamnat? Și nu e o discriminare socială grosolană? Ce șanse mai au cei care nu și-au schimbat încă ADN-ul în DNA?