Daca in urma cu cativa ani rutele pentru transportul titeiului caspic erau doar proiecte asternute pe hartie, acum acestea au inceput sa se concretizeze. Lucrarile de constructie a conductei care va face legatura intre zacamintele petrolifere din Baku (Azerbaidjan) si terminalul turc Ceyhan, trecand prin Tbilisi (Georgia), pot incepe, dupa ce opt grupuri petroliere au format, la sfarsitul saptamanii trecute, compania care va realiza acest proiect. Conducta, cu o lungime de 1.760 de kilometri, va transporta pana la un milion de barili de titei pe zi. Costul de realizare a liniei de transport este estimat la 2,9 miliarde de dolari.
Actionarii companiei Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC) sunt: British Petroleum, cu 38,21% din actiunile acesteia, compania petroliera SOCAR din Azerbaidjan, cu 25%, grupul norvegian Statoil, cu 9,58%, Unocal din SUA (8,9%), TPAO (7,5%), grupul italian ENI (5%), Itochu din Japonia (3,4%) si grupul american Amerada Hess (2,36%). Compania franceza TotalFinaElf dispune de dreptul de a cumpara o cota de 5% din capitalul BTC. Firma elena Consolidated Contractors International Company va realiza partea azera a lucrarii, compania franceza Spie Capag – partea georgiana si instalatiile din Azerbaidjan, iar grupul american Bechtel va fi responsabil cu conceperea, aprovizionarea si lucrarile de intretinere. Compania BOTAS va realiza partea turca a proiectului.
Ofensiva diplomatica este practic inexistenta
In luna august, Agentia Statelor Unite pentru Comert si Dezvoltare (USTDA) a semnat cu Ministerul Economiei din Croatia un acord prin care ofera 202.000 de dolari pentru realizarea unui studiu de fezabilitate pentru realizarea oleoductului Constanta-Trieste. Contractorul proiectului va fi HLP-Parsons, care va contribui cu inca 100.867 de dolari, ceea ce aduce costurile totale la 302.867 de dolari. Realizarea acestei conducte ar aduce Romaniei avantaje considerabile, dar lucrurile evolueaza destul de anevoios. Fosta coalitie aflata la putere in anii 1996-2000 s-a limitat la organizarea unor simpozioane costisitoare, care nu s-au soldat cu nici un rezultat, iar actualul Guvern nu a creat inca un cadru legal atractiv, cum este spre exemplu promovarea unui act normativ care sa reglementeze cadrul necesar realizarii proiectelor de transport interstatal al hidrocarburilor.
Nici ofensiva diplomatica nu s-a facut pana acum resimtita, avand in vedere faptul ca deciziile in aceasta privinta sunt in primul rand de natura politica, polii de putere fiind deja conturati. Un alt handicap pe care Romania trebuie sa-l depaseasca il constituie faptul ca sustinerea din partea companiilor petroliere care detin concesiuni in bazinul din Marea Caspica este destul de redusa. Trebuie recunoscut faptul ca pana acum nici sprijinul din partea unor superputeri economice nu s-a facut simtit. Aceasta in timp ce ruta vestica, Drujba-Adria, cu conexiunea Odesa-Brody, are o sustinere puternica din partea Federatiei Ruse si Ucrainei, iar proiectul Burgas-Vlora se bucura de o mare sustinere din partea companiilor americane care opereaza in Marea Caspica.
Rutele concurente sunt sustinute de Rusia si SUA
Comparativ cu alte state care aspira la statutul de tara de tranzit, Romania prezinta o serie de avantaje. Unul dintre acestea consta in faptul ca este situata pe traseul cel mai scurt dintre Bazinul Marii Caspice si Vestul Europei. In plus, sistemul national de transport al petrolului deja existent, de la Constanta pana la Pitesti, conduce la o reducere a investitiilor initiale cu circa 700 milioane de dolari. Astfel, ar mai fi necesara doar construirea unei conducte de la Pitesti la Pancevo, care ar costa in jur de 330 milioane de dolari, intrucat de la Pancevo exista deja o conducta pana la Trieste. Chiar daca sensul de curgere este dinspre Trieste spre Pancevo, acesta poate fi modificat cu cheltuieli minime. Pentru construirea conductei Pitesti-Pancevo este esentiala atragerea capitalului privat, intrucat este greu de crezut ca statul roman isi va asuma o asemenea cheltuiala. Potentialii investitori au insa nevoie de un cadru legal adecvat privind investitiile straine, functionarea conductelor si a instalatiilor aferente, protectia mediului, minimalizarea riscurilor nonfinanciare si un mecanism eficient si obiectiv pentru rezolvarea eventualelor litigii.
Alte atuuri de care Romania se poate folosi sunt: stabilitatea geopolitica, facilitatile portuare de la Constanta, existenta unui terminal petrolier la Constanta, posibilitatea prelucrarii titeiului caspic cu continut redus de sulf in rafinaria Petromidia, existenta rafinariei Arpechim din Pitesti. Autoritatile romane ar trebui sa se mobilizeze cu atat mai mult cu cat proiectul prin care petrolul din Marea Caspica ar ajunge in Vestul Europei mai are doua rute concurente: Drujba-Adria, sustinuta de Rusia, proiect in care ar urma sa mai fie implicate Kazahstanul, Ucraina, Belarus, Slovacia si Ungaria; Burgas-Alexandropolis, sustinuta de SUA si care ar reprezenta un tronson de conducta destinat sa rezolve problema restrictiilor de trecere a petrolierelor prin stramtoarea Bosfor.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
