Petrolul irakian este principala moneda de schimb a americanilor in ofensiva diplomatica lansata de Administratia Bush pentru a atrage de partea sa armatele marilor puteri, in eventualitatea unei campanii militare impotriva regimului Saddam Hussein, considera analistii -Washington Post-.
Toate cele cinci membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU – SUA, Marea Britanie, Franta, Rusia, China – au uriase companii petroliere internationale extrem de interesate in schimbarea puterii de la Bagdad. O data cu inlaturarea lui Saddam Hussein va fi ridicat mai mult ca sigur si embargoul ONU, care impiedica valorificarea la maxim a resurselor petroliere irakiene, cele mai mari din lume dupa cele ale Arabiei Saudite (circa 112 miliarde de barili).
-Este destul de simplu-, explica fostul director CIA, R. James Woolsey, unul dintre avocatii schimbarii regimului Saddam Hussein. -Franta si Rusia au companii petroliere cu mari interese in Irak. Ar trebui sa li se spuna ca, daca ajuta la inlocuirea actualului Guvern cu unul cat de cat decent, vom face tot ce ne sta in putere pentru a-i asigura ca noul executiv si companiile americane vor colabora strans cu ei-. -Dar, daca nu dau o mana de ajutor, atunci va fi dificil, daca nu chiar imposibil, sa convingem noul Guvern irakian sa coopereze cu ei-, a adaugat Woolsey, intr-un avertisment cat se poate de clar la adresa celor care mai protesteaza inca impotriva declansarii razboiului in Irak.
Ca asa va fi o demonstreaza si temerile marilor companii internationale care, de frica sa nu fie scoase din joc de Statele Unite, au avut repetate intalniri cu liderii opozitiei irakiene in exil, in timpul carora si-au pledat cauza si au incercat sa smulga cat mai multe promisiuni.
De la sfarsitul Razboiului din Golf, in 1991, firme din peste 10 state (printre care Franta, Rusia, China, India, Italia, Vietnam si Algeria) au incheiat sau au incercat sa incheie acorduri cu Irakul pentru exploatarea resurselor petroliere din zona. Majoritatea contractelor nu pot fi insa executate, din cauza embargoului ONU.
Oficiali ai opozitiei irakiene au declarat insa saptamana trecuta ca, o data ajunsi la putere, nu se vor simti obligati sa respecte termenii acestor intelegeri.
-Vom revizui toate aceste acorduri, definitiv-, au afirmat ei. -Politica noastra petroliera trebuie decisa numai de un guvern ales de popor-. Liderul Congresului National Irakian, cu sediul la Londra, a mers chiar mai departe. Acesta a propus infiintarea unui consortiu condus de americani, care sa exploateze campurile petrolifere irakiene, dintre care multe se afla intr-o stare jalnica dupa mai bine de o decada de sanctiuni. -Companiile americane vor primi o mare parte din petrolul irakian-, a conchis el.
O arma cu doua taisuri
Desi deschide posibilitati enorme gigantilor petrolieri, o eventuala campanie militara americana impotriva lui Saddam Hussein presupune totodata mari riscuri si incertitudini pentru piata globala, spun analistii.
Accesul la resursele irakiene va depinde de intentiile si structura viitorului guvern. Multe intrebari nu si-au gasit deocamdata raspunsul. Va ramane Irakul membru al Organizatiei Tarilor Exportatoare de Petrol (OPEC) sau va cauta sa fie independent? In aceasta ultima situatie, decizia Irakului va avea un impact semnificativ asupra preturilor produselor petroliere si a nivelului investitiilor in tari rivale din acest punct de vedere, precum Rusia, Venezuela sau Angola.
In timp ce companiile petroliere ruse, cum este cazul LukOil, sunt extrem de interesate in exploatarea resurselor irakiene, scaderea preturilor ar antrena invadarea pietelor internationale cu petrol irakian, fapt care ar submina eforturile Guvernului de la Moscova de a atrage investitorii straini, deveniti brusc neinteresati din cauza costurilor mari pe care le presupune, prin comparatie, desferecarea comorii petroliere siberiene.
Oricum, tranzitia catre o piata linistita a petrolului in Irak nu va fi una usoara. Grupurile etnice rivale din nordul tarii se infrunta deja pentru imensul camp petrolifer Kirkuk. Arabii, kurzii si minoritatea turkmena sunt cu ochii pe el, in eventualitatea prabusirii regimului Saddam Hussein.
Topul afacerilor in Irak
Statele Unite importa circa un milion de barili pe zi. Activitatea companiilor americane in regiune a scazut dramatic inca de la sfarsitul anilor *80, o data cu deteriorarea relatiilor dintre Bagdad si Washington.
La inceputul anilor *90, Hussein si-a indreptat atentia catre firmele neamericane pentru readucerea in circuit a campurilor petrolifere afectate de cele doua razboaie in care fusese implicat Irakul (cu Iranul si cel din Golf).
LukOil a negociat un acord de patru miliarde de dolari in 1997, pentru a exploata resurse de 15 miliarde barili in sudul Irakului. Compania rusa nu a inceput inca lucrarile din cauza embargoului ONU, iar Irakul a amenintat cu rezilierea contractului.
In octombrie trecut, compania rusa de servicii petroliere Slavneft a semnat un contract in valoare de 52 milioane de dolari, pentru a fora in sudul statului arab.
Un acord economic ruso-irakian, inca in stadiul de proiect si in valoare de 40 milioane de dolari, ar da dreptul firmelor ruse sa exploateze resursele petroliere din vestul Irakului.
Nu numai Rusia este atrasa de mirajul aurului negru din Golf. Compania franceza Total Fina Elf a negociat drepturile deschiderii unei noi exploatari in apropierea granitei cu Iranul, estimata la circa 30 miliarde de barili. In iulie anul trecut insa, Irakul a anuntat ca nu va mai acorda prioritate firmelor franceze deoarce acestea sunt hotarate sa respecte embargoul international.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
