Acord fatal

Ciudat personaj mai e și dl Crin Antonescu: în loc să-și păstreze cele 20 de procente obținute în alegeri măcar 2-3 zile și să se bucure de ele, s-a grăbit să le așeze, după numai zece ore, sub turul II al dlui Geoană (așa cum anunțase dl Patriciu) prin încredințare directă, fără licitație – în schimbul postului de premier pentru dl Johannis pentru care clanul Grivco a făcut o adevărată fixație. Dacă n-au altul mai bun în trei partide, asta e! Sau poate că PSD, PNL și UDMR nu îndrăznesc să schimbe ce s-a stabilit la nivel oligarhic superior. Cu ocazia predării procentelor PNL în cadrul unui acord fatal cu PSD, dl Antonescu „a exclus orice negociere cu Traian Băsescu care este cel mai mare pericol pentru democrația din România“. Cum l-o fi măsurat? În mineriade? În televiziuni închise? Și cum de-a ieșit mai mare decât dnii Iliescu, Năstase, Hrebenciuc și Vanghelie la un loc? Din două, una: ori dl Antonescu îi subestimează pe cei din PSD ori nici pentru dânsul dimensiunea nu contează. Văzând ce „confortabil“ se simte dl Antonescu lângă PSD și dl Iliescu (și nu numai dânsul ci și alte victime de marcă ale acestora) s-ar zice că politicienii (ca multe din suratele lor din cea mai veche meserie) îi iartă mai lesne pe cei care le-au făcut rău dar nu-i iartă niciodată pe cei cărora le-au făcut ei înșiși rău. Liberalii l-au iertat pe dl Iliescu pentru mineriade dar nu-l iartă pe dl Băsescu pentru că l-au suspendat în 2007. Formula „exclud orice negociere“ sună ca o amintire: nu ne vindem țara lui Băsescu, o dăm lui Iliescu să se bucure și el, la 20 de ani de la revoluție, de încă o victorie a socialismului multilateral dezvoltat cu PNL. Să le fie de bine! Disperarea dlui Geoană de a ajunge la Cotroceni e atât de mare – altfel te pomenești că-l dă soacra afară din casă! – încât ar promite orice. Refuzat a doua oară de PNL (care, în treacăt fie zis, l-a abandonat și pe dl Constantinescu în 2000), dlui Băsescu nu i-a rămas decât să strige că strugurii liberali sunt acri și că nu mai încheie nicio alianță: „singurul aliat pe care mi-l doresc este românul“. Nici nu mai are altul. A fost izolat, conform planului: pentru ca „puloverele“ de la revoluție să se regăsească și să-l aplice era însă neapărat nevoie de un „dictator“ – așa că, de trei ani încoace, dl Băsescu a fost declarat dictator și tiran pe toate canalele caracatiței. Bine lucrat! Dar să nu fim triști: capitalismul merge înainte prin foști securiști și comuniști.