Cum vad politologii rusi calea pe care ar trebui sa o adopte Moscova in legatura cu dosarul asupra Irakului

Doctrina loviturii preventive tine de bun-simt – a spus zilele trecute, socand ca pentru a vindeca asistenta de un tabu, Serghei Karaganov, director adjunct al Institutului Europei si unul dintre pilonii unui cunoscut /…/ moscovit, Consiliul pentru politica externa si de aparare. In opinia sa, doctrina loviturii preventive inseamna bun-simt, asta in general, dar in conditiile actuale si in particular si din punct de vedere al descurajarii aparitiei a tot felul de regimuri, dar si din punctul de vedere al folosirii reale a loviturilor. -In epoca armamentului de distrugere in masa trebuie sa asteptam pana cand, in sfarsit, acesta va fi folosit? Doctrina loviturilor preventive a fost, nedeclarat, si doctrina noastra, dar si a americanilor. Pur si simplu, despre asta nu prea se vorbea. Acum insa, doctrina aceasta desigur poate fi discutata, dar mai bine ar fi sa o sustinem si sa-i desemnam niste limite, fie ca acestea trebuie sa tina de ONU sau sa fie de alta natura – asta inca nu e limpede.-

Aceasta afirmatie a fost facuta in contextul unei mese rotunde a elitei politologilor din Moscova, care, aparent a dezbatut pozitia pe care Rusia ar trebui sa o adopte in perspectiva evolutiilor in problema Irakului si a Georgiei. In fapt, punctul declansator a fost anuntarea noii doctrine a SUA, care a inlocuit principiul descurajarii cu cel al loviturilor preventive, dar – a subliniat Aleksei Puskov, un cunoscut analist al canalului TV Tenter – o interpretare data de Kissinger – SUA ar dori ca numai ele sa aiba dreptul de a aplica loviturile preventive. Aici, problema a fost relativ simpla. Mai multi politologi au interpretat declaratia cu tenta ultimativa a lui Putin din 11 septembrie anul acesta, care ameninta cu lovituri preventive asupra teroristilor din Cecenia refugiati in Georgia, daca Georgia nu va face fata singura fenomenului terorist aciuat pe teritoriul sau, ca pe o simpla declaratie politica, de dorit sa nu fie urmata de fapte, pentru ca ar genera costuri prea mari fata de miza declarata.

Declaratia lui Putin ar fi fost facuta inclusiv pentru a pozitiona clar Rusia ca stat care isi aroga el insusi dreptul de a aplica lovituri preventive. Pe de o parte, este vorba de statutul sau de jucator in arena internationala, pe de alta parte este o demonstratie de forta menita sa descurajeze orice posibila tentatie de a considera Rusia ca pe un stat caruia i se pot aplica de catre altii asemenea lovituri. Ce-i drept, au adaugat politologii, daca nu se detensioneaza relatiile cu Georgia, Rusia s-ar putea vedea nevoita sa se tina de cuvant si sa ajunga la lovituri.

De asemenea, politologii sunt de acord cu interesele Rusiei fata de Irak. Sintetizate de Viaceslav Nikonov, presedintele Fundatiei -Politika-, acestea sunt urmatoarele:

– avem de recuperat datoria sovietica din Irak, vreo opt miliarde;

– interesele companiilor rusesti, acum vreo 40 de miliarde;

– obtinerea confirmarii distrugerii armamentului de nimicire in masa al Irakului;

– un nou Guvern irakian care eventual sa nu fie ostil Rusiei;

– pastrarea cat mai mult posibil a sanctiunilor impotriva Irakului, pentru ca acestea asigura preturi mondiale mari la petrol, din care Rusia castiga imens, politic si economic.

Ce-i drept, aceasta este teoria. Previziunile lui Nikonov sunt ca pana la sfarsitul anului Saddam Hussein nu o sa cada, iar operatiunea americana nu va dura mai mult de doua saptamani. Opiniile politologilor rusi se despart cand e vorba de calea pe care trebuie sa o urmeze Rusia. Acelasi Nikonov, de exemplu, spune ca Rusia trebuie sa negocieze in culise cu SUA asigurarea intereselor sale, si trebuie sa o faca inainte de caderea primei bombe americane in Irak, in timp ce Puskov sau Karaganov considera ca Rusia ar trebui sa se pastreze deoparte, prudent, sa nu sustina SUA, sa nu aiba o pozitie univoca, sa largeasca cercul negociind si cu China, si cu Europa Occidentala si sa priveasca in perspectiva, pentru ca in Orient poate urma o perioada de patru-cinci ani de instabilitate cu cele mai neasteptate repercusiuni. Aceasta pare sa fie si optiunea diplomatiei oficiale a Rusiei in acest moment.

Simina Botar