Arta pretentioasa, cerand receptorului o atentie de alt tip decat pictura, grafica a facut dintotdeauna obiectul pasiunii rafinatilor. In secolul XX, aripa modernitatii grabite si futile, nevoia de ardere rapida, de consum intens, la scara larga, si-a gasit un aliat in grafica publicitara. Linia eleganta si sinuoasa nascand senzuale nuduri sau incredibile peisaje, linia menita in principal sa ne releve vibrarea negrului pe alb sau tehnicile clasice care aduceau in fata unui public mai putin privilegiat marile compozitii picturale ale Renasterii sau Barocului isi descopera acum calitati nebanuite. Isi asociaza si culoarea in jocul febril si crud al formelor menite sa capteze imediat privirea, sa transmita instantaneu informatia. Comunicarea cotidianului, pe care si-a propus-o in epoca moderna intreaga arta, isi gaseste poate cea mai deplina implinire in grafica, cu toate castigurile si toate pierderile pe care noua functie le presupune.
Targul International de Arte Vizuale pare sa reuseasca, la capitolul grafica, o trecere in revista aproape exhaustiva a tendintelor si viziunilor estetice. Ne intampina creatii de mare finete a procedeelor si de inens lirism al autorului, ca in peisajele, parca -vazute prin fereastra- ale lui Mihai Tudor Angelescu sau in portretele atat de Art Nouveau ale lui Dan Cioca. Conturul este continuu, linia intelectual trasata vibreaza suprafata hartiei, culoarea discret valorata nu impieteaza compozitia riguroasa. Ca un citat al statutului renascentist al genului se prezinta compozitiile lui Koppandi Borbala, complicate traseuri de linii si puncte aproape in alb-negru, in care un zambet sagalnic ne aduce brusc aminte ca suntem la inceputul mileniului III. Alteori, formele se lasa abia ghicite din alcatuirea sobra a tusului pe albul hartiei, rezultate ale virtuozitatii gestului ca la Gabriel Medveov. Ritmurile geometriilor secrete izvorasc din inspirate armonii contrapunctice de albastruri si galbenuri, cu surdine de griuri si ocruri, la Viorela Mihaescu, sau se transforma in vectori de forta ca la Eugenia Hagiu Andrei. Adevarate regii de teatru, cu accent de comedie mai ales, propune Stefan Angelescu, Ionel Brad ne poarta in lumea eroilor din timpul anticilor zei, punctata de forta romantica a miscarii animalelor. Evident, oniricul nu putea lipsi. Se prezinta la intalnire cu compozitiile lui Ioan Atanasiu Delamare sau ale Casiei Csehi, creeaza fantastice viziuni in animalele compozite ale Emilie Kiss, ne trece prin fata ochilor mirajul unui epurat erotism prin intermediul lui Vintila Mihaescu. Urmeaza apoi lumea simbolurilor: existentiale (Lisandru Neamtu), ale perenitatii (Aurel Patrascu), ale genealogiilor artistice sau de alt tip (Anton Constantin Sevtov). Mixate compozitii in care trecerea intre arta si viata cotidiana este deliberat fragilizata, ca la Gheorghe Miron, se alatura unor ancestrale repere ale memoriei, sugerate de animalul preistoric al lui Filip Anton Mihai. Interesanta, dincolo de aceasta impresionista trecere in revista, este alaturarea generatiilor, bun prilej de reflectie pentru artisti, critici si public avizat deopotriva. Alaturi de numele consacratre ale Evei Cerbu, Ana Maria Constantinescu, Gabriela Corut, Silvia Serban, Ana Maria Smigelschi, Clarette Wachtel, expun artistii ultimelor promotii, multi dintre ei starnind un interes egal prin prospetimea viziunii, prin forta expresiva, prin finetea (uneori) mijloacelor tehnice de rezolvare plastica. In concluzie, un regal pentru ochi, pe care rareori amatorii de grafica il pot intalni.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
