Sunt o romantica si creatiile mele imi seamana

Teatrul National din Bucuresti a gazduit, la sfarsitul saptamanii trecute, defileul de moda haute couture al colectiei Yumi Katsura. Stilista japoneza este interesata, in primul rand, de tinutele pentru ceremonia de nunta, fiind, din acest punct de vedere, un deschizator de drumuri in tara sa si unul dintre foarte putinii creatori din lume care se ocupa exclusiv de acest domeniu. Cariera ei incepe in 1964, cu un Salon de rochii de mireasa, continua cu publicarea unei carti, Bridal Book, cu acelasi subiect (in anul urmator), cu crearea unei asociatii cu profil vestimentar menita sa pregateasca specialisti in acest domeniu (Japan Formal Wear Association, 1976). In 1981, isi prezinta pentru prima data colectia in afara Japoniei, la New York, unde deschide si un lant de magazine foarte apreciat. Trei ani mai tarziu, un defileu la Londra ii aduce un contract cu magazinele Harod, pentru departamentul tinute de nunta. Urmeaza China (1986), Paris (1987), Coreea (1987), Singapore (1989), Moscova (1991), Barcelona (1992), Bombay, Jakarta, Viena, Roma (devine membru al Camerei de Moda Haute Couture italiene), Bucuresti. In 1993, creeaza mantia de brocart pentru slujba de Pasti a Papei Ioan Paul al II-lea.

Picturi de lumina pe matase

Spectacolul de la Nationalul bucurestean a inceput cu un recital de taiko (tobe japoneze de mari dimensiuni, putand ajunge la o greutate de 30 de kilograme) si shamisen (vechi instrumente cu coarde) sustinut de grupul Rumei Daiko condus de Mayumi Shibuya. O demonstratie de ritm, de forta, de concordanta a miscarilor intregului corp cu sunetele obtinute din instrumente si o armonie intre sonoritatile instrumentale si rarele interventii vocale ce au smuls aplauzele publicului.

Defileul de moda propriu zis a inceput cu o colectie pret-a-porter, gandita pentru o ceremonie de nunta in gradina, marcata de eleganta romantica, de gratie rococo, de intreg luxul pe care secolul XX l-a pierdut. Au urmat rochiile in stil clasic, de sobra eleganta, lucrate din satin, tull, cu broderii de strasuri. Tinutele casual masculine, gandite de asemenea diversificat, pentru gradina, restaurant si-au gasit pandant in cea mai emotional-amuzanta parte a defileului, intitulata Prince & Princess, cuprinzand vesminte casual pentru copii. Rochiile albe pentru ceremonia nuntiala, cu broderii grele, cu falduri si trene impresionante, au stat alaturi de tinutele pentru petrecerea de nunta, in culori diverse, de stralucitoare eleganta, cu linie romantica, dar nu lipsita de rafinata senzualitate. O nota de umor a fost data de trei modele gandite pentru o nunta in spatiul cosmic, foarte gustata de public. O prezentare de kimono-uri elegante, realizate dintr-un material inedit pentru europeni, washi (un tip special de hartie), a subliniat tipul de seducatoare eleganta extrem orientala. Punctul forte al defileului l-a constituit colectia Yumi Katsura Illusion. Realizate din matase cu fibra speciala, creatiile stilistei japoneze intrau intr-o relatie speciala cu lumina, schimbandu-si complet aspectul. O rochie alba, cu un subtil si delicat imprimeu sau cu o broderie discreta, intr-o culoare pastel, devenea, o data cu schimbarea luminii, fondul intunecat pentru o somptuoasa broderie rosie sau verde, pentru imagini geometrice sau florale in culori intense. Punctul de mira al acestei colectii, care a incheiat de altfel spectacolul, a fost o somptuosa rochie pe a carei trena imensa se putea observa un discret desen. Stingerea luminii a transformat aceasta trena intr-un peisaj tipic japonez, amintind de delicatele creatii ale unui Utamaro, de exemplu. Daca ar fi sa cautam cateva cuvinte menite sa caracterizeze foarte succint creatia stilistei Yumi Katsura, acestea ar fi poezie si romantism. Ele sunt creatii ale timpului nostru, pentru ritualurile vietii din orice epoca, si sunt, in acelasi timp, un imn cantat elegantei pierdute, visurilor de inocenta si fericita nepasare pe care pragmatismul nostru le-a spulberat.

Am profitat de prezenta la Bucuresti a stilistei japoneze pentru a-i solicita un scurt interviu.

– Pentru prezentarea colectiei dumneavoastra in Bucuresti ati apelat la modele din Romania. Cum ati colaborat cu ele, data fiind specificitatea unor tinute? Si nu ma refer numai la kimono-uri.

– Fetele romance sunt foarte frumoase, dar se simte lipsa de experienta pentru haute-couture. Este, banuiesc, rezultatul lipsei de traditie in modelling provocata de fostul dumneavoastra regim politic.

– Pentru orice profesie care presupune creatie, este nevoie si in haute-couture in primul rand de talent, dar si de pasiune. De unde vine pasiunea dumneavoastra pentru aceasta meserie?

– Dupa ce am absolvit Facultatea de Design Vestimentar, la Tokyo, am lucrat alaturi de mama mea, care avea o Casa de Moda. Este si o mostenire de familie, dar si rodul descoperirii unui domeniu nou pentru Japonia la acea vreme. Pana in urma cu 38 de ani, in Japonia nu exista traditia rochiei de mireasa. M-am gandit atunci ca ar fi bine sa ma ocup numai de acest domeniu si am fost astfel un deschizator de drumuri.

– Am inteles ca ati fost interesata de vesmintele traditionale din diferite parti ale lumii si ati organizat chiar un muzeu cu rochii de mireasa din diferite regiuni. Care a fost zona care v-a atras cel mai mult?

– Nu m-a interesat in mod deosebit o anumita zona, ci simbolismul acestei tinute. Rochia de mireasa este ceva special, are nevoie de multa stralucire. Ma intereseaza sa se potriveasca locului ceremoniei. De exemplu, Nadia Comaneci mi-a spus ca se va casatori la Bucuresti intr-o biserica foarte mare. Atunci am creat o rochie foarte bogata, cu o trena foarte lunga. Ma gandesc deci, in primul rand, la persoana si la locul ceremoniei.

– In creatiile prezentate la Teatrul National transpareau elemente rococo, altele baroce sau Belle Epoque.

– Exista, intr-adevar, ideea inspiratiei din istoria artei pentru crearea unor modele. Dar nu este o preluare. Este, mai curand, o revenire periodica a unor mode, care se petrece in spirala, nu in cerc. Elementele din trecut sunt adaptate mentalitatilor actuale, transpuse in alte materiale, in alt context…

– Am constatat in spectacol ca lucrati cu materiale, sa le zicem, clasice – satin, tull, dantela -, dar si cu altele foarte speciale.

– Satinul, tull-ul sunt materiale foarte elegante si potrivite tipului meu de colectie. Folosesc insa si materiale foarte noi, inventate in Japonia, cum ar fi washi (o hartie speciala), un anume tip de organdi cu aspect de sticla translucida, ce intra intr-o relatie speciala cu lumina, diferite matasuri pictate de mana. Acum doi ani am creat prima data rochiile care se transforma sub incidenta luminii.

– Cum v-a venit ideea de o crea o rochie de mireasa clasica, legata cu panglici care permit transformarea in rochie, sa-i zicem, de bal?

– In general, ceremonia de nunta dureaza o zi intreaga. Incepe cu ceremonia religioasa, si, desigur, intr-o biserica nu poti intra cu o tinuta prea decoltata. Dar la petrecerea de dupa ceremonie, mireasa doreste sa straluceasca. Am creat atunci o rochie care sa satisfaca ambele exigente. De asemenea, cu ajutorul luminii, la biserica rochia este de un alb imaculat, iar la petrecere se poate transforma intr-o tinuta stralucitoare. Desigur, marea trena cu peisaj a fost creata special pentru spectacol. Asa ceva este practic imposibil de purtat la o ceremonie obisnuita. De obicei, japonezele au doua rochii de nunta: una pentru ceremonia religioasa, purtata si la primirea oaspetilor, de culoare alba, iar apoi, una speciala pentru petrecere, mai colorata.

– Va ocupati numai de haute-couture?

– Si de pret-a-porter. Sunt rochii mai simple si, desigur, mai ieftine: cam o cincime din pretul haute-couture.

– Va ramane timp si pentru alte pasiuni in afara creatiei de moda?

– Marea pasiune este designul vestimentar. Nu prea mai am timp si pentru alte preocupari, dar, in ultima vreme, am descoperit cu incantare scufundarile subacvatice. Am observat in timpul lor, in apa marii, culori care nu stiam ca exista. In urmatoarea colectie as vrea sa folosesc aceste culori ale marii.

– Ce stilisti europeni apreciati mai mult? Cu care simtiti, eventual, ca aveti o afinitate creatoare?

– Creand numai rochii de mireasa, nu exista o afinitate cu alti creatori. Sigur, rochii de mireasa mai fac si altii, dar numai sporadic. Eu ma ocup exclusiv de acest domeniu. Imi plac insa foarte mult creatiile semnate de Gianfranco Ferre si Karl Lagerfeld.

– Vorbeam la inceput despre modele din Romania. Presupun ca la defileurile din strainatate recurgeti tot la serviciul unor manechine din tarile respective. Exista vreo scoala de modelling pe care o apreciati in mod special?

– Daca vorbim despre modelling, ma gandesc in primul rand la Paris. Sigur, acolo se aduna modele din toata lumea: si din Italia, si chiar din Romania. De altfel, tot la Paris se afirma si marii stilisti, acolo exista si o adevarata critica de moda. Voi expune in curand pe malurile Senei si sunt foarte interesata de ceea ce vor spune gazetarii specializati in haute-couture despre creatiile mele. Desigur, in Japonia toata lumea ma lauda, dar nu este suficient. Vreau sa aud din nou parerea criticii pariziene. Nu spun ca n-as dori sa ajung cel mai bun stilist, desi acest lucru, evident, nu este posibil. In domeniul rochiei de mireasa insa ma simt pe locul intai. Marele designer Pierre Barman a venit in urma cu mai multi ani la Tokyo si a considerat ca in acest domeniu sunt de invidiat.

– Ce va singularizeaza, de fapt, in creatia tinutelor pentru ceremonia de nunta?

– Rochii de nunta, sigur, poate face oricine. Exista insa in creatia mea ceva specific japonez, si anume rochiile de hartie. O hartie japoneza speciala, numita washi, produsa manual. Sunt rochii ce se pot purta numai de doua-trei ori. Ele sunt intelese si purtate numai de japonezi. Adevaratul kimono este facut numai in Japonia. Creatorii din alte parti ale lumii se inspira, desigur, din linia acestui vestmant – gulere, maneci, dar atat.

– Care a fost cea mai mare satisfactie profesionala pe care ati avut-o pana acum?

– Cea mai mare bucurie a mea a fost sa fiu numita -misionar al ceremoniei de nunta-. Este foarte trist ca in intreaga lume au loc din ce in ce mai putine casatorii, si, chiar daca se intampla, oamenii au renuntat in general la fastul unei asemenea ceremonii. Oamenii se gandesc de cele mai multe ori la aspectul material al unei petreceri de nunta. Exista insa o relatie foarte speciala a tinerei casatorite cu rochia de mireasa. Sa creezi pentru nuntile obisnuite poate deveni plictisitor. Mi-a placut intotdeauna sa ma gandesc la cele mai neobisnuite locuri in care se poate desfasura un asemenea ritual si sa imaginez modele pentru acele locuri. De altfel, exista deja oameni care si-au celebrat cununia sub apa. Asa s-au nascut tinutele pentru nunta in spatiul cosmic, pe care le-ati vazut in spectacol. Am incercat sa le adaptez conditiilor cosmice. M-am gandit, in primul rand, ca acolo oamenii n-au aer si atunci am prevazut -costumele- cu tuburi de oxigen. Apoi, stim ca in cosmos este foarte frig, deci am echipat perechea cu o costumatie foarte calduroasa. In sfarsit, oamenii au nevoie de hrana, si asa mi-a venit ideea de adauga rochiei de mireasa fructe si diverse alte forme de hrana.

– Ce doriti sa comunicati prin creatiile dumneavoastra?

– In primul rand, ideea de romantism. Eu sunt o romantica si creatiile mele imi seamana.