Un -Macbett- metisat

Printre spectacolele prezentate cu ocazia sarbatoririi a o suta de ani de relatii diplomatice romano-japoneze, Macbett de Eugen Ionesco, in regia lui Ion Caramitru, a -acoperit- incitant capitolul teatru. Produs de -Theatre du Sygne- din Tokyo, spectacolul vorbit in japoneza reflecta o speciala raportare a unei trupe formate in traditie asiatica fata de atat de europeana dramaturgie a absurdului.

Daca recent incheiatul secol a fost marcat, in arta regiei, de obsesive imprumuturi din teatrul japonez, putem deslusi, in Macbett-ul montat de Ion Caramitru semne ale unor influente in sens invers. Aceasta experienta are, pentru domnia sa, un precedent, pentru ca anul trecut a pus in scena, cu aceeasi companie din Tokyo, Negutatorul din Venetia, prezentat si la Bucuresti. Daca Shakespeare e de multa vreme intrat in repertoriul teatrelor japoneze (insusi producatorul acestui spectacol, Seiya Tamura, a infiintat si compania -Globe-, specializata in montari shakespeariene), Eugen Ionesco este un nume recent acceptat si e asociat mai ales ideii de demistificare. Macbett-ul sau e o replica in deriziune a lui Macbeth, una dintre marcantele tragedii ale uzurparii din opera marelui Will. Textul lui Ionesco nu tinde sa submineze autoritatea modelului, atitudine postmoderna (avant la letrre, in cazul scriitorului) si post-postmoderna in cazul regizorului care mizeaza pe farmecul metisajului. Influentele vechii culturi europene (insusi mitul lui Macbeth), ale celei moderne (relativizarea genurilor, deriziunea) amestecate cu influente traditionale japoneze (in scenografie, stil de joc) se intersecteaza cu trimiteri cat se poate de precise la Romania (aluzii la cuplul Ceausescu, fragmente de folclor autohton). Melanjul e atractiv, iar ideea proiectarii subtitlurilor care ajuta la intelegerea actiunii, pe fundal, marcheaza si o sugestie cinematografica, dorita de regizorul care declara ca ar vrea ca -spectacolul sa se prezinte ca turnarea unui film pornind de la opera lui Ionesco despre Shakespeare-. Vioiciunea asociatiilor si conventia in cadrul altei conventii par sa convina acestei montari care porneste de la constatarea ca traim in plina epoca a reciclarii mostenirilor culturale. Unele pasaje sunt savuroase, mai ales acelea unde apar vrajitoarele, atat de terifiante in viziunea lui Shakespeare si de caraghioase acum. Nu e nevoie sa fii mare specialist pentru a observa profesionalismul actorilor, cu o excelenta pregatire corporala, asumandu-si fiecare mai multe partituri. O trupa admirabila, formata din Seiya Nakano, Rikiya Koyama, Atsuko Ogawa, Sumako Koseki, Shigehiro Tanaka, Motonobu Hoshino, Kazuo Tachibana, Dai Ishida, Sachiko Shigyo, Katsue Koga. Foarte bine primita in sala de la Teatrul Bulandra, montarea cu Macbett isi continua turneul in tara, la Sibiu (16 si 17 octombrie), pentru a pleca apoi in Franta, avand programate spectacole la Paris si Le Havre, intre 24 si 31 octombrie. Asteptam cu interes reactiile publicului francez.