Monitorul Oficial nr. 158 din 16 iulie 2007 certifică faptul că disciplina educație fizică nu va mai fi predată de către învățătorii care au împlinit 25 de ani de vechime la catedră, ci de către profesorii de educație fizică. Pe de altă parte, într-un viitor apropiat, ar trebui ca educația muzicală să fie predată celor din clasele I-IV doar de către profesorii de specialitate. Până una-alta această problemă există și o ridică cadrele didactice din învățământul primar. Chiar dacă problema cu pricina a fost ridicată și de către un parlamentar care a solicitat explicații scrise mai-marelui de la Educație, acesta din urmă a ignorat în răspunsul dat tocmai materia invocată: educație muzicală. Poate că pentru Adomniței aceasta este o disciplină ce nu prezintă interes.
Cadrele didactice invocă faptul că acei învățători care n-au împlinit 25 de ani vechime în învățământ sunt obligați să facă aceste ore, fără a fi însă remunerați. De asemenea, învățătorii care au 25 de ani vechime nu le mai fac decât dacă vor, însă sunt plătiți ca și cadrele didactice necalificate – asta în cazul în care în școală, profesorul de educație fizică nu poate preda un număr foarte mare de ore. O altă problemă care se impune a fi ridicată este și aceea că, în prezent, învățământul românesc se confruntă cu o criză acută privind numărul insuficient de profesori de educație fizică. Nimeni nu contestă pregătirea profesorilor de specialitate, care sunt mult mai bine pregătiți pe tipul acesta de discipline, însă sunt mai puțin familiarizați cu particularitățile de vârstă și metodica de predare în învățământul primar. De asemenea, nu este normal ca învățătorii să fie lăsați să predea fără a fi remunerați sau să fie plătiți ca necalificați. Ce se va întâmpla, în cazul în care orele vor fi făcute de profesorii de specialitate, cu norma didactică de 18, respectiv 16 ore a învățătorilor? Se va merge pe extindere la alte discipline sau vor avea un salariu mai mic decât până acum? Sunt întrebări la care nu s-a primit nici până acum un răspuns.
Ce spune ministerul
Pe site-ul Ministerului Educației există explicații și argumente ce susțin necesitatea studierii educației muzicale în clasa a IV-a. În opinia oficialilor ministerului, manualul are rolul de a regla activitatea didactică a învățătorilor care predau la acest ciclu și de a furniza informații privind așteptările școlii și ale comunității față de elevii aflați în acest ciclu de școlaritate. "Educația muzicală, componentă de bază a educației artistice în școala primară, dispune de valențe formative multiple, vizând toate resorturile personalității umane, atât pe cele afective, cât și pe cele psihomotrice și intelectuale. Fiind știință și artă în același timp, muzica dispune de un limbaj specific la însușirea căruia concură deprinderile integratoare specifice proceselor limbajului: înțelegerea după auz, practicarea, lectura și scrierea muzicală". În același document se mai spune că educația muzicală în școala primară se desfășoară în două etape: etapa oral-intuitivă (a prenotației), în care muzica se învață exclusiv după auz, prin ascultare și cântare, și etapa notației (a scris-cititului muzical), în care cunoașterea elementelor de limbaj servește practicării și receptării muzicii. Forma actuală a curriculum-ului constituie adecvarea la nivelul ciclului primar a unor principii de proiectare curriculară care au menirea să asigure coerența acestei discipline, principii care constituie de fapt dominantele noului curriculum. Ceea ce nu prea am înțeles după ce am parcurs manualul de educație muzicală editat de Aramis și semnat de Sofica Matei sunt obiectivele de referință în cunoașterea și utilizarea elementelor de limbaj muzical în interpretarea și în audierea muzicii: să cânte după auz cântece la unison sau în aranjamente armonico-polifonice simple, demonstrând controlul intonației, al dicției, al frazării și al nuanțării, precum și să cânte nuanțat, expresiv, valorificând conținutul de idei și sentimente ale cântecului. Păi asta s-ar justifica doar în cazul în care elevul ar vrea să îi urmeze în carieră lui George Enescu ori Ciprian Porumbescu. Oricum, elevul nu află din manualul respectiv că ar mai fi existat în timp alți mari români specialiști în domeniu.
Pentru că vrem să aflăm opiniile dumneavoastră și despre acest subiect precum și despre campania derulată de cotidianul Curentul "Să salvăm manualele școlare!", așteptăm pe adresa redacției (Strada Lipscani, numărul 79, sector 3, București) precum și pe cea electronică ([email protected]) semnalele dumneavoastră.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
