In timp ce altii se luptau pentru posturi politice, eu am facut multi bani-

Paradisul din Corbeanca

Cine nu a auzit de -Paradisul Verde- poate crede ca este vorba de o un taram desprins din minunatele carti cu povesti ce ne-au incantat copilaria. Desi are farmecul taramurilor de basm pe care toti ni le-am imaginat, -Paradisul Verde- este un proiect bine ancorat in realitate, posibil prin ambitia, munca, tenacitatea si daruirea de o viata a omului Cristian Tantareanu. Am putea spune a omului de afaceri Cristian Tantareanu, dar, asa cum ne-a destainuit domnia-sa, nu s-a gandit niciodata la proiectul -Paradisul Verde- ca la o afacere, ci ca la un vis, care, treptat, cu munca, foarte multa munca, a capatat contur. In spatele acestui vast proiect de constructii se afla povestea dlui Tantareanu, personalitate controversata, caracterizata de mentalitatea sanatoasa a omului educat in spiritul muncii, cu tinte precise in viata si care, cel mai important, are curajul de a lupta pentru a le atinge. Cu o personalitate de o originalitate socanta, pentru mediul de afaceri romanesc, patronul Tantareanu a starnit nu de putine ori invidia, suspiciunea si, de ce nu, dorinta de a-l ingenunchea celor care vedeau numai rezultatele muncii sale, nu si efortul depus. Rezultatele care, de ce sa nu recunoastem, sunt de invidiat, cu atat mai mult, cu cat au fost obtinute, cultivand conceptia omului de afaceri occidental, pentru care cuvantul dat este lege, si pastrandu-si independenta fata de partidele politice sau fata de alti oameni de afaceri. -Paradisul Verde-, proiect ce prevede construirea unui mini-oras de vile la iesirea din judetul Ilfov, si somptuoasa resedinta de la Corbeanca constituie, azi, cartea de vizita a dlui Tantareanu. Afisand siguranta omului care si-a demonstrat forta, dl Tantareanu este constient de faptul ca -Paradisul Verde-este un proiect unic in Romania, prin complexitatea sa. Azi, dupa zece ani de eforturi, pentru a transpune in practica un vis, dl Tantareanu poate lansa fara ezitare provocarea: -Ofer 10.000 de dolari celui care imi aduce dovada existentei in Romania a unui proiect de anvergura <Paradisului Verde>-. Si povestea abia incepe….

-In martie 1990, dupa aparitia Decretului 54, m-am hotarat sa plec de la societatea unde eram director general adjunct, Trustul de Lucrari Speciale Bucuresti. Voiam sa fiu pe propriile mele picioare si, chiar daca am avut o usoara ezitare, mi-am dat demisia. A fost un pas important, pentru ca nu trebuie uitat ca, in calitate de director al unei societati ce avea 10.000 de angajati, in regimul comunist, beneficiam, pe langa de acum banala masina la scara, de o serie de privilegii: acces la casele de odihna ale institutiei, mancare mai ieftina si de calitate, benzina gratis. Lucruri pentru care 22 milioane de romani stateau la coada pentru a le obtine-, isi aminteste dl Tantareanu. Decizia de a demisiona a atras dupa sine chiar o contraoferta pentru postul de director general. -Am refuzat-o fara sa clipesc, pentru ca venea din partea celor mai lenesi oameni din societate, niste oportunisti deveniti membri FSN-. Inceputul a fost ezitant, tendinta initala fiind de a se rupe complet de activitatea de constructii, domeniu in care lucrase 25 de ani. Dorinta de a se desprinde de tot ceea ce facuse pana in 1990 s-a regasit intr-una din actiunile ce fac din domnul Tantareanu un personaj inedit. -Primul lucru pe care l-am facut dupa ce mi-am dat demisia a fost de a-mi vinde intr-un talcioc, la preturi de nimic, toate hainele de director-, povesteste amuzat dl Tantareanu. Dupa ce timp de o luna a cochetat cu ideea lansarii in agricultura, s-a decis sa se apuce de ce stia mai bine: lucrari de izolatii. Cu o echipa formata din fosti subalterni si o dotare rudimentara – putina smoala, cateva lemne de foc, doua galeti, un scripete, un butoi de amestecat bitumul si un cancioc – a realizat prima lucrare pe cont propriu. Rezultatele au fost spectaculoase. -In patru zile, cat a durat lucrarea, beneficiul meu a echivalat cu salariul de director pe un an de zile, in conditiile in care pretul la care am facut lucrarea a fost la jumatate din cel al Trustului de Lucrari Speciale, iar salariile platite angajatilor, triple fata de cat castigau in Trust.- Pe fondul unei piete a constructiilor in plina expansiune, nu a dus lipsa de lucrari. Pana in anul 1992, a contractat lucrari inclusiv cu intreprinderile de stat, dupa care si-a concentrat oferta catre sectorul privat. -Colaborarea cu intreprinderile de stat a fost greoaie. Directorii respectivelor unitati nu intelegeau nimic din ce se intampla, din faptul ca fusese o Revolutie si ca acum existau firme particulare. Multi dintre cei carora le prezentam oferta firmei mele imi spuneau ca ma cunoscusera ca fiind om serios. In 1992, am incetat lucrarile cu societatile de stat, iar primul milion de dolari l-am realizat pe baza comenzilor primite din sectorul privat-, isi aminteste dl Tantareanu.

Desi nu avea experienta ca intreprinzator privat, flerul l-a indemnat sa aplice cea mai buna politica de dezvoltare a firmei, reinvestirea in totalitate a profitului obtinut. De altfel, alaturi de aceasta politica sanatoasa si chibzuita, a existat si avantajul experientei si mentalitatii omului ce a lucrat si in regimul comunist in strainatate. -Trustul la care am fost director a derulat lucrari in toata Europa, in Iordania, Egipt, Liban. Am reusit in acea perioada sa-mi adun niste bani, pentru ca se castiga foarte bine. Cand salariul in Romania era 4.000 de lei, eu castigam lunar 30.000 de lei-, povesteste dl Tantareanu, anticipand intrebarea referitoare la suma initala pusa la bataie pentru a incepe afacerea. Acesta a fost debutul omului de afaceri Cristian Tantareanu. Multa perseverenta, putin noroc si toata experienta acumulata, in 25 de ani de munca, ca specialist in domeniul constructiilor. Una dintre replicile dlui Tantareanu reda cu fidelitate esenta traiului din acea vreme de inceput de drum: -In timp ce altii se luptau pentru posturi politice, se tiganeau cu revolutionarii, eu am lucrat si am facut bani multi-.

Zootehnia l-ar fi facut cersetor

Expansiunea a fost rapida, in toamna aceluiasi an, 1990, a inceput constructia resedintei de la Corbeanca, constructia a zece pavilioane de la Romexpo si amenajarea unui pasaj de la Bucur Obor ce gazduieste 12 magazine. Adevarata lovitura insa a fost investitia in achizitia de terenuri. -La acea vreme, pamantul se vindea la pret mic. In decurs de trei ani, am cumparat, in afara de terenul pe care se ridica resedinta de la Corbeanca, peste 200 hectare de teren, pe care se ridica acum <Paradisul Verde>. Aveam aceeasi idee de la inceput, de a dezvolta o afacere in domeniul agricol si zootehnic.- Dupa trei ani, in care nu a reusit sa porneasca o afacere in sectorul zootehnic, s-a decis sa renunte. Privind in urma, dl Tantareanu recunoaste ca a avut noroc. -Daca imi faceam afacerea proprie in domeniul agricol sau zootehnic, acum cerseam la coltul strazii.- A avut noroc si cand a cumparat cele 200 hectare de teren. Nefiind de loc din acea zona, nu a avut prioritate, asa ca s-a ales cu pamantul aflat la o margine de sat, la iesirea din judetul Ilfov, langa o padure pe care nu o voia nimeni. Ideea -Paradisului Verde- s-a inchegat intr-o frumoasa zi de primavara, cand natura se dezvelise in toata splendoarea ei. -Totul era inflorit, si nuferii de pe lac, si atunci m-am gandit ce loc superb pentru locuinte. Am inceput atunci acest proiect. A fost un risc enorm, pe care mi l-am asumat, dar si momentul ales a fost favorabil. Daca esuam, pierdeam toti banii pe care ii aveam. Acum nu as mai lua-o de la capat-, povesteste dl Tantareanu. -Pardisul Verde-, proiect de peste 200 milioane de dolari, prevede constructia a 1.000 de vile pe o suprafata de 100 de hectare, realizarea pe inca 100 de hectare a tuturor facilitatilor necesare unei zone rezidentiale (terenuri de tenis, de golf, echitatie, cluburi, restaurante). Zona este ideala pentru un astfel de proiect, mai bine de 100 hectare de terenuri fiind plasate intre padure si lac. Proiectul a inceput acum cinci ani, toate vilele construite aici fiind gandite la standarde occidentale. -Procedeele uscate, utilizate in constructii azi si considerate o adevarata revolutie, sunt aplicate de mult in toate vilele ridicate in <Paradisul Verde>.- Proiectul a inaintat cu mare greutate, in primii patru ani. Om cu un spirit de afaceri dezvoltat, a intuit ca proiectul nu poate fi atragator in prima faza, cand s-a pornit de la zero. Asa ca a decis sa-si faca propria vila acolo si sa construiasca si pentru sefii de santier, proiectanti si rude vile pe gratis. -Nu ar fi venit nimeni sa-si faca o casa in pustietatea aia. Nu erau nici drumuri.- Treptat, s-au ridicat primele zece vile, iar acum, in zona, este un adevarat pelerinaj. La ora actuala, sunt in lucru 110 vile, iar pana anul trecut nu a existat certitudinea reusitei acestei afaceri. -Puteam sa ne rupem gatul. Abia anul trecut, dupa ce am reusit sa iau un credit de jumatate de milion de dolari, bani din care am construit drumurile, am inregistrat o adevarata explozie a afacerii. Din acel moment, toti cei care erau interesati au avut curajul sa vina sa-si construiasca vile. Tot ceea ce am facut in patru ani s-a dublat, practic, in 2000.- Succesul de care se bucura -Paradisul Verde- este dovedit de prezenta numeroasa a VIP-urilor care isi ridica o vila in acest loc. Printre cele mai cunoscute prezente se numara Victor Socaciu, Gabi Szabo, Anca Turcasiu, Cristian Gatu si multi altii.

Prisma a inghitit opt milioane de dolari

Cel de-al doilea mare proiect in care Cristian Tantareanu a investit este Complexul comercial Prisma. Realizarea acestuia a necesitat imprumuturi de circa opt milioane dolari. Desi detine cel mai mare pachet de actiuni, 30%, dl Tantareanu nu se implica in administrarea Prisma. -Administrator este un prieten de-al meu, dl Jose de Alvare, care detine 29% din actiuni. Restul actiunilor sunt detinute de Industrialexport – 26% si alti actionari mici.- Si in cazul Prisma, politica dusa a presupus reinvestirea inclusiv a dividendelor. S-a cumparat astfel terenul si a fost ridicat cel de-al doilea complex Prisma II si parcarile aferente. Proiectele in care s-a implicat pana in prezent sunt suficiente si, asa cum ne-a precizat, nu intentioneaza sa mai investeasca in alte domenii. Pe de o parte, pentru ca situatia economica din tara nu indica drept oportuna o noua investitie si, pe de alta parte, pentru ca exista o suma importanta de obligatii pe care trebuie sa le ramburseze. -Nu am banuit ca economia romaneasca va inregistra un astfel de declin. Am ajuns sa gafaim acum cand trebuie sa rambursam imprumuturile de la banci. Poate era mai bine daca ritmul de dezvoltare era mai lent.- Chiar daca a pus pe picioare un proiect precum -Paradisul Verde-, refugiul si, in acelasi timp, locul de unde ia cele mai importante decizii este resedinta de la Corbeanca.

Vila de la Corbeanca are propria ei istorie, care a inceput intr-o seara de vara, la umbra unui gutui, dupa un chef strasnic. -Nu auzisem de Corbeanca niciodata. Am ajuns intamplator aici, printr-un cumnat de-al meu, care isi cumparase – cu banii obtinuti de pe un videocasetofon vechi, trimis de fratele sau din Elvetia – o bojdeuca si un petic de teren in acest loc. Am fript un berbecut la gratar, am baut o galeata de vin si, la umbra gutuiului, mi-a venit ideea de a construi ceva acolo.- A revenit dupa trei zile si a cumparat terenul (1.500 mp, care acum au ajuns la 12.000 mp), pe care satenii il transformasera in groapa de gunoi. Un var al sotiei, arhitect, i-a sugerat sa faca o casa ca acelea din serialul Familia Guldenburg, cu acoperisul jucat, cu scara interioara in spirala. -Atata a jucat acoperisul, ca nu mai stiam sa-l terminam. La fel si cu scara in spirala din interiorul casei, nu mai stiam sa-i dam de capat. Aveam casa ridicata si nu puteam sa urc la etaj decat pe o scara de lemn. Uite asa a inceput treaba-, povesteste cu entuziasm amfitrionul de la Corbeanca. Desi la inceput a incercat sa-si impuna punctul de vedere privind constructia casei, si-a dat seama ca ideile varului arhitect erau cele bune. -Eram disperat ca nu imi ajung banii. Am vrut sa nici nu mai construiesc terasa rustica-, spune dl Tantareanu. Constructia a durat trei ani, iar, in mai 1993, casa a fost inaugurata cu o mare serbare de Challenge Day.

Dl Tantareanu considera ca norocul nu l-a parasit niciodata in tot ceea ce a intreprins, pentru ca s-a bazat pe cinste. -Nu am pacalit niciodata pe nimeni. Daca imi aduce cineva o dovada ca am pacalit sau am furat, ii platesc 10 milioane de lei.- Desi, in general, a colaborat numai cu oameni in cuvantul carora are incredere, nu a fost scutit de cateva pagube insemnate. -Am luat si eu tunuri. Cel mai mare a fost achizitia unui bloc de pe Bulevardul Victoria Socialismului, cu acte false. Toate documentele erau false, desi ne-au fost prezentate acte pe care se aflau semnaturile a zece directori. Blocul a costat doua miliarde de lei, acum cinci ani. Paguba mea a fost de un miliard de lei, pentru ca jumatate din suma a platit-o un prieten de-al meu cu care trebuia sa ma asociez. Nu am mai recuperat niciodata acei bani.-

Familia a fost punctul de rezistenta

Toate realizarile dlui Tantareanu au avut suportul familiei, care a fost alaturi de el trup si suflet. Fie ca este vorba de sotia sa, de cei trei fii sau de verii si cumnatii sai, toti l-au ajutat, facand o adevarata echipa. Greul a fost preluat acum de cei trei baieti, care muncesc pe santierul de la -Paradisul Verde- din zori si pana in noapte. A refuzat orice fel de sprijin politic si nu a fost de acord sa sponsorizeze nici o campanie politica. -Chiar daca au existat propuneri si, uneori, chiar presiuni sa ma inscriu in diverse partide politice, nu am cedat si nici nu am de gand sa o fac. Singura mea legatura cu clasa politica este ca am invitat si am avut usa casei deschisa pentru toti presedintii – dupa ce nu au mai fost in functii – si pentru toti politicieni care au dorit sa ciocneasca un pahar cu mine.- Donatiile facute au fost indreptate catre comuna Corbeanca, unde investeste anual circa un miliard de lei. Pe langa banii donati pentru realizarea unora dintre utilitatile comunei, a alocat fonduri pentru organizarea de tabere pentru copiii comunei. Numai un rauvoitor nu ar recunoaste ca, daca a auzit vreodata de Corbeanca, acest lucru s-a datorat amfitrionului de acolo, care si-a pus amprenta pe istoria acestui loc. Cristian Tantareanu este omul care a sfintit locul Corbeanca.