-Gemenii vitregi-

Nu avem nevoie de probe suplimentare ca sa stim ca Romania evolueaza diferit la Bucuresti fata de restul tarii. Nevrozele capitalei se transforma in provincie in idile sexy sau cadavre impachetate cu anii: larma gratuita, in caz constructiv; dezordinea, in randuiala. La Bucuresti, iti pierzi repede capul daca iei doua perechi de palme de la Gigi Becali pe terasa cu nume predestinat, Angel*s, in timp ce la Focsani schimbi doar postul si partenerele de Revelion dezbracate pentru posteritate. Se castiga mai mult la Bucuresti, dar vilele politistilor costa mai putin in tara, unde se inmultesc ca brusturii. BMW-urile sunt mai luxoase la centru, dar jeep-urile si pustile de vanatoare, mai utile in secuimea Romaniei profunde, pentru ca pana la urma, ocupantii lor sunt aceiasi. Capitalismul si politica au chipul unui cuplu celebru, nu neaparat Abel si Cain, dar sudat totusi de amor si discordie in aceeasi masura, in palatele metropolei. Si pentru ca trebuie sa poarte un nume, numele lor este Ion Iliescu si Adrian Nastase. La Targu Mures, de exemplu – scena mica si vie a pactului PSD-UDMR -, a devenit foarte importanta si chiar obsesiva realitatea cuplului mixt. Biculturalitatea romano-maghiara a orasului Targu Mures a intrat intr-un exercitiu dinamic pozitiv. Suntem departe de traumele conflictului din martie 1990, iar sporul modern al decorului urban, in care bancilor tricolore li s-au preferat bancile /…/, anunta o distanta si mai mare de Kolozsvarul experientelor napocane. Cuplurile mixte care scapa de sinucidere sau divort sunt, potrivit ultimelor statistici, in Ardeal, o polita a reusitei dialogului interetnic pe termen lung si in profunzime. Daca la inceputul deceniului trecut, destramarea cuplurilor mixte a tradat efectele politicii exclusiviste, incurajate de sus in jos ca inlocuitor de liant colectivist, in ultimii ani, rata divorturilor in aceste familii a scazut simtitor. Astazi, un cuplu romano-maghiar e la fel de unit ca unul in care el e PSD-ist si ea /…/ PUR-ista, adica nu prea mult, nici prea putin, aproape normal. Un cuplu mixt de relativ succes a existat dupa 1996 si intre mireasa UDMR care, dupa nevoie, s-a alaturat ba tandrilor taranisti, liberali si PD-isti, din dragoste, ba, dupa 2000, virilului PSD, din interes. Mireasa e UDMR; ea e mereu avantajata in aceste casatorii mixte, pentru ca ramane la fel de dorita, in ciuda numeroaselor operatii estetice, bine acoperite sub voalul reprezentarii etnice, de unica folosinta. Hipertensiune, ameteli si chiar o apendicita – Laszlo Tokes este agentul patogen principal, in viziunea doctorului de familie Marko -, dar si diminuarea treptata a zestrei – mai multa Europa in Romania inseamna reducerea ponderii specificitatii nationale – au facut din UDMR o partida obligatorie, dar mereu santajabila. Daca umblati la articolul 1 din Constitutie, fac alegeri anticipate, sustinea Adrian Nastase. Daca Ungaria intra in NATO inaintea Romaniei, Transilvania va fi rupta din trupul tarii, sustinea atlantistul Ioan Mircea Pascu in peregrinarile sale din vara anului 2000. Nimeni nu se tine de cuvant, din fericire. Dar ar fi mare pacat ca ideea aliantelor de ratiune sa fie mereu revizuita in functie de esecurile economice si sociale ale guvernarii comune, ajungandu-se din nou la linia de fractura de la inceputul anilor *90. Un cuplu mixt sui-generis este insa cel al domnilor Iliescu si Nastase. Incap mereu mult -hate-love- (dragoste-ura) si destula cochetarie aici. Acest dialog al indragostitilor de la sosea pare sa continue mult si bine, pana cand Ion Iliescu, pe masura longevitatii sale, isi va infiinta, dupa cum urmeaza: un alt partid, cu oameni noi si puternici, un nou parlament, o alta Constitutie sau o Romanie mai buna, mai dreapta, mai recunoscatoare. Dimpotriva, Adrian Nastase, ocolind in ultima clipa complexul lui Brutus, va opta pentru cel oedipian. Adica, uita ca Ion Iliescu e tatal sau veritabil si presedintele Romaniei, iar Marko Bela, alesul obligatoriu al sortii, pentru ca apoi sa ii reintalneasca cand se asteapta mai putin, cu rezultatele cunoscute. Va fi tarziu si era toamna…

Emil Hurezeanu, pentru Deutsche Welle