250.000 de militari americani pentru Irak

Seful diplomatiei saudite, Saoud al-Faycal, a anuntat ca Irakul a acceptat Rezolutia 1.441, adoptata vineri seara de Natiunile Unite. Potrivit precizarilor sale, decizia Bagdadului a fost, in mare parte, determinata de asigurarile primite din partea Siriei, membru al Consiliului de Securitate, ca textul nu prevede utilizarea automata a fortei. Intre timp, presedintele Statelor Unite, George Bush, a semnat un plan de actiune impotriva Irakului, pentru cazul in care aceasta tara nu se va supune exigentelor internationale. Printre altele, documentul preconizeaza trimiterea in regiune a unei armate de 250.000 de oameni.

Extrase din respectivul plan au fost date, concomitent, publicitatii de doua influente ziare americane – -New York Times- si -Washington Post-. Informatiile furnizare de cele doua cotidiane au fost, ulterior, confirmate de surse anonime de la Pentagon. Potrivit acestora, impotriva Irakului vor lupta, in total, 250.000 de militari americani.

Din aer si de pe pamant

Primele vor intra in lupta fortele aeriene. In prima luna, bombardierele B-1 si B-2 trebuie sa transforme in ruine toate obiectivele cheie ale Irakului. Dupa cum nota -New York Times-, loviturile aeriene nu vor fi atat de indelungate ca in 1991, in timpul operatiunii -Furtuna in desert-. Concomitent, practic, vor intra in actiune trupele terestre, deschizatoare de drumuri fiind unitatile speciale. Misiunea lor va consta in pregatirea terenului in vederea unei ocupari rapide a sectoarele nord, vest si sud ale Irakului, precum si a imprejurimilor Bagdadului. Este momentul cand pe scena ar trebui sa intre intaririle din partea aliantilor SUA. In acest sens, Marea Britanie va incepe, in aceasta saptamana, mobilizarea unei forte de 15.000 de oameni care vor participa la o ofensiva terestra. Contingentul uman va fi sustinut de aproximativ 200 de tancuri Challenger. Mobilizarea va cuprinde, de asemenea, dupa cum scria -Sunday Telegraph- si navele de razboi, submarinele si avioanele de lupta. Unitatile britanice si americane de desant vor fi transformate in zona de lupta cu elicoptere, de la bazele germane si turcesti in nordul Irakului, in timp ce, in sud, puscasii marini vor ocupa orasul Basra.

Cat mai putine victime

In masura posibilitatilor, se va incerca evitarea unor lupte stradale, in special la Bagdad, care sa provoace importante pierderi de vieti omenesti. Oricum, armata irakiana va fi supusa unui puternic atac psihologic din partea americanilor, care vor depune eforturi considerabile pentru a-i convinge pe sustinatorii presedintelui Saddam Hussein sa predea capitala statului fara lupte. In urma cu cateva zile, Bush a cerut locuitorilor Bagdadului sa puna la dispozitia SUA informatiile referitoare la locurile unde sunt ascunse depozitele de armament de distrugere in masa.

Sansa de a evita conflictul

Aproape pretutindeni in lume, Rezolutia 1.441 a ONU a fost perceputa ca o sansa de a evita un conflict, conditia fiind, fara indoiala, ca regimul de la Bagdad sa se supuna cerintelor formulate, in text, de comunitatea internationala. Franta, care impreuna cu Rusia a obtinut, la capatul unor eforturi diplomatice titanice, o indulcire a proiectului initial sugerat de Washington, a salutat adoptarea ultimei versiuni a textului. Formulandu-si cu grija pozitia, ministrul francez de externe, Dominique de Villepin, a apreciat ca SUA au -ales colaborarea cu ONU-, care nu -s-a opus, in principiu-, recurgerii la forta in cazul in care situatia o va cere. La Moscova, presedintele Vladimir Putin a calificat Rezolutia drept -extrem de pozitiva-, estimand, in context, ca ea este rezultatul unui compromis care nu va antrena utilizarea automata a fortei daca Bagdadul nu va respecta intocmai prevederile documentului. SUA au facut o concesie Frantei si Rusiei, acceptand ca, in cazul in care se constata ca Irakul incearca sa traga de timp, sa fie convocata o noua reuniune de urgenta a Consiliului de Securitate al ONU, care sa dezbata situatia si sa adopte masuri in consecinta. -Rezolutia 1.441 nu cuprinde mecanisme de recurgere la forta. Iata de ce, noi consideram acest rezultat extrem de pozitiv-, a declarat liderul de la Kremlin.

Pas cu pas

Conform Rezolutiei in cauza, seful comisiei de inspectie, control si verificare a ONU, Hans Blix, urmeaza sa se deplaseze, pana la sfarsitul acestei saptamani, in Cipru, unde va fi creat un fel de avanpost al intregului proces. Apoi, in jurul datei de 25 noiembrie, o prima echipa de 10 experti in probleme de dezarmare va pleca la Bagdad pentru inspectii punctuale. Urmand ca, pana la 23 decembrie, pe teren sa se deplaseze restul de inspectori, al caror numar total este evaluat la 100 de oameni. Rolul lor va fi de a stabili cu rapiditate care sunt adevaratele intentii ale lui Saddam si de a obtine din partea liderului irakian o lista completa cu siturile lui militare, lista care va fi comparata cu cea alcatuita de specialistii occidentali si care cuprinde circa 100 de astfel de obiective prioritare. In opinia lui Richard Butler, fost inspector al ONU, este putin probabil ca Irakul sa respecte deplin Rezolutia 1.441. -Presimt ca nu se vor conforma si ca vor actiona in functie de conjunctura-, a apreciat el.

Mars impotriva razboiului

Pe acest fundal, aproape o jumatate de milion de oameni au defilat, sambata, pe strazile Florentei, pentru a denunta riscul unui razboi impotriva Irakului. Agitand drapele ale tuturor statelor UE, cei peste 450.000 de manifestanti au defilat intr-o atmosfera de carnaval, cu cantece si dansuri. -O alta Europa este posibila. Nu razboiului!-, se putea citi pe pancartele purtate de demonstranti. -Nu ne mai facem iluzii in privinta unor institutii precum Natiunile Unite, nici in privinta capacitatii lor de a ajuta umanitatea-, declara Alain Krivine, declarandu-se convins ca SUA au decis deja sa atace Irakul. -Marsurile nu vor fi suficiente pentru a impiedica razboaiele, dar este, literalmente, vorba de un prim pas-, a continuat el. -Este o rezolutie scandaloasa-, aprecia, la randul sau, Sean Murray. -Este o dovada in plus a faptului ca ONU este o marioneta a Americii, Marii Britanii si Frantei, o dovada a faptului ca aceasta institutie nu mai serveste interesele populatiei mondiale-, continua el.