Patronii firmelor importatoare de ingrasaminte chimice isi freaca mainile de satisfactie, pregatindu-se sa-si umple buzunarele in perioada urmatoare, pe seama dificultatilor financiare cu care se confrunta fabricile autohtone de profil.
Si aceasta, chiar in lunile premergatoare campaniei agricole de toamna, cand vanzarile acestora ar trebui, teoretic, sa se situeze la cote maxime. Ba chiar ar fi momentul prielnic pentru realizarea unor exporturi substantiale de ingrasaminte, in special de uree, in tarile vecine.
Unul dintre cele mai mari combinate de ingrasaminte, Turnu SA din Turnu Magurele, si-a trimis angajatii acasa, in somaj tehnic, de mai bine de o luna de zile, in timp ce nici la Amonil SA Slobozia situatia nu este prea imbucuratoare. Dificultatile financiare sunt puse de patronate si de sindicate pe seama tarifelor ridicate la gaz metan, combustibil vital pentru acest domeniu de activitate. -Tariful mediu de 85 de dolari/1.000 metri cubi este prohibitiv si obliga fabricile fie sa lucreze in pierdere, fie sa-si inchida portile. In mod normal, in toata lumea, in perioada de vara scad tarifele la gaz metan, ceea ce la noi nu se intampla-, ne-a declarat presedintele Federatiei Sindicatelor Libere din Chimie-Petrochimie, dl Achile Dutu.
Pretul gazelor obliga combinatele sa lucreze in pierdere
Sindicalistii au cerut o intrevedere urgenta cu oficialii Ministerului Industriei si Resurselor, cu care sa incerce sa gaseasca o solutie de compromis pentru reducerea tarifelor. Sindicatele au semnalat o alta anomalie, a carei rezolvare ar putea duce la o scadere a tarifelor. Si anume, Distrigaz percepe o taxa de distributie a gazelor naturale in interiorul combinatelor de 14 dolari/1.000 metri cubi, inclusa in tariful unic de 85 de dolari. Or, spune dl Dutu, marile combinate sunt proprietare pe retelele de distributie a gazelor aflate pe teritoriul lor si suporta cheltuielile de intretinere din bugetele proprii. -Numai prin renuntarea la aceasta suprataxa, tarifele ar scadea semnificativ si combinatele de ingrasaminte tehnice ar putea sa produca fara a lucra in pierdere-, a mai declarat liderul sindical.
Costuri ridicate de productie
Problema costurilor ridicate, inregistrate de combinatele productoare de ingrasaminte ca urmare a preturilor ridicate ale gazului metan, nu este noua. Nu contestam ponderea mare pe care gazele naturale o au (circa 80%) in costurile totale ale unitatilor din domeniul chimic, dar nu trebuie uitat ca, in fiecare an, acesti producatori au ridicat problema pretului gazelor naturale, indiferent de varianta aplicata, fara insa a incerca sa aplice masuri interne care sa conduca la diminuarea acestor cheltuieli. Este cunoscut faptul ca foarte putine unitati producatoare de ingrasaminte au reusit sa puna in practica programe de modernizari si retehnologizari, care sa conduca la diminuarea propriilor costuri de productie si la un consum optimizat de gaze naturale. Anii trecuti, nemultumirea producatorilor de ingrasaminte se referea la faptul ca acea cota de gaze din productia interna care avea un pret de circa 62 USD/1000 mc era redusa. Astfel, sustineau la acea vreme producatorii, cea mai mare parte a cantitatilor de gaze consumate o achizitionau din import, la preturi ce ajungeau pana la 140 USD/1.000 mc. Anul acesta insa, sunt nemultumiti de pretul unic de 85 USD/1.000 mc, fara a lua in calcul ca in acest fel nu mai sunt obligati sa achizitioneze gazele la preturile de pe piata externa. In ceea ce priveste taxa de 13,74 USD/1.000 mc, perceputa de societatile Distrigaz, oficialii in domeniu ne-au explicat ca acesta este nivelul de tarif stabilit pentru serviciul de distributie a gazelor naturale. Acest nivel poate fi negociat numai in conditiile in care respectivul consumator este eligibil, caz in care negociaza direct cu distribuitorul.
Pana anul trecut, doua treimi din productie mergea la export
Nu este normal sa sustii asa cum s-a intamplat in anii precedenti ca pretul gazelor falimenteaza industria de ingrasaminte, in conditiile in care cea mai mare parte a contractelor acestor combinate sunt la extern, deci platite in valuta la preturile mondiale. Anul trecut, productia de ingrasaminte a fost de circa un milion de tone, din care consumul pietei interne a fost de 350.000 de tone, restul cantitatilor fiind exportate. Incepand cu anul 1999, s-a inregistrat o revigorare a productiei de ingrasaminte, dar nu datorita cresterii consumului intern, ci ca urmare a intensificarii exportului. Astfel, daca in 1998, din totalul productiei, 58% era destinata pietei interne, in 1999, numai 40% din cantitatea totala produsa a fost preluata de agricultura romaneasca, iar anul trecut, procentul pietei interne s-a diminuat la 35.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
