Dandana politica

Un episod aproape caragialesc s-a consumat zilele trecute la Potsdam, capitala landului Brandenburg, urmarit cu ample comentarii de gazetele germane. Motivul nu este numai pitorescul evenimentelor in sine, ci si demonstrarea plastica a incapacitatii elitei politice conducatoare de a-si afirma propriile interese nationale.

Acum cativa ani, ministrul educatiei de atunci al landului Brandenbrug, social-democratul Steffen Reich, impresionat de motiunea Adunarii Nationale franceze cu privire la genocidul armenilor din Turcia (1915-1916, soldat cu circa 1,5 milioane de morti) a dispus introducerea subiectului in cartile de istorie pentru clasele 9 si 10, precum si elaborarea unui studiu mai amplu pe aceeasi tema. In Germania, problematica turceasca este de mare actualitate, din cel putin doua (daca nu si mai multe!) motive. Intai, pentru ca aici traieste o masa compacta de turci, cateva milioane, veniti initial, in anii marelui boom economic, ca -muncitori-oaspeti-. Turcii sunt o etnie puternic conturata, destul de ostila asimilarii. In marile orase germane exista un fel de ghetouri turcesti, ceea ce a condus la masive tensiuni sociale. Majoritatea populatiei se opune aderarii Turciei la UE. Guvernul este insa pentru integrare, avand in vedere faptul ca turcii care au optat pentru cetatenia germana constituie capital electoral deloc de neglijat, fara de care Cabinetul cancelarului Gerhard Schroder nu s-ar putea tine la putere.

Pe de alta parte, Germania si-a asumat raspunderea morala pentru Holocaustul savarsit in timpul celui de al doilea razboi mondial. Au fost organizate actiuni comemorative, iar presedintele Kohler a participat, in Polonia, la aniversarea a 60 de ani de la eliberarea lagarului de concentrare de la Auschwitz. Pe cat de unica a fost monstruozitatea Holocaustului, pe atat de unica a fost incercarea Germaniei de a-i compensa pe supravietuitori. Sumele varsate de Germania se ridica la aproape 80 miliarde de euro. In consecinta, este posibil ca refuzul Turciei de a-si recunoaste vinovatia si de a-i despagubi pe descendentii armenilor ucisi sau statul armean sa fi fost instrumentalizat de oponentii integrarii Turciei in UE. Actualul guvern de la Ankara, condus Recep Tayyip Erdogan se dovedeste abil si sensibil la detalii. Nu a fost deci o intamplare ca Aydin Durusay, consulul general al Turciei la Berlin, l-a invitat la masa pe actualul prim-ministru al landului Brandenburg, Matthias Placzek, si pe ministrul invatamantului, Holger Rupprecht. De notat ca Placzek este considerat in randurile Partidului Social-Democrat ca cel mai probabil urmas al lui Gerhard Schroder. Ca urmare a acestei agape, mai ales a presiunii exercitate de diplomatia turceasca, guvernul brandenburghez a dispus scoaterea subiectului armean din programa scolara. Daca totul s-ar fi desfasurat in tacere, era mai bine. Presa nu a tacut. Dimpotriva. S-au gasit unii care sa se intrebe daca Ankara a ajuns sa aiba putere executiva in Germania. Se pare ca si guvernul federal a fost neplacut surprins de zarva mediatica. A intrat in panica nu numai diplomatia germana. Ambasadorul Armeniei la Berlin l-a vizitat pe Placzek: tema genocidului armean a reaparut in manuale, plus un punct de vedere al partii turcesti. Guvernul brandenburghez a reusit sa se faca de ras pe marginea celei mai cumplite tragedii, ceea ce nu se intampla chiar in fiece zi. Si celui venit de la gurile Dunarii la malul Spreeului i-au rasarit din amintiri Agamita Dandanche cu vorba lui inaripata: -Schimbam cate ceva, pe ici, pe colea, dar totul sa ramana la fel…- Nenea Iancu, marele Caragiale, a trait multi ani la Berlin…