Adio Tezaur!

-Chestiunea aurului romanesc trebuie analizata la nivel de istorici-. Atat a spus, la Moscova, presedintele Traian Basescu, referindu-se la unul dintre cele mai dureroase si mai delicate momente ale relatiilor noastre cu Rusia. Desi, potrivit presei moscovite, cei de la Kremlin se asteptau ca subiectul sa fie ridicat la intalnirea cu Vladimir Putin. Si atunci, ce s-a intamplat, de ce aceasta retinere? Simplu gest de bunavointa sau un demers bine gandit si calculat, menit sa nu tulbure apele unor viitoare jocuri geopolitice mai ample si cu bataie lunga?

Cum prima varianta se exclude prin insasi imposibilitatea de a accepta o asemenea abordare, ramane scenariul numarul doi. Si care presupune ca Romania are nevoie de calm si de o atitudine binevoitoare din partea Moscovei pentru realizarea celor propuse. De acord, noi nu avem granite comune cu Federatia Rusa, dar nu departe de aici, pe malul stang al Nistrului, inca mai stationeaza trupe rusesti. Si care, de ce nu, pot fi puse oricand in miscare. Nu, in prezent nu exista un atare pericol, in pofida tuturor celor ce se afirma pe la Chisinau, cu precadere de reprezentantii puterii oficiale. Republica Moldova este in plina campanie electorala pentru legislativele din 6 martie, iar cand popularitatea ta scade pe masura ce cresc in sondaje adversarii, trebuie sa te mentii in centrul atentiei. Dupa patru ani de proasta guvernare si promisiuni uitate, comunistii si-au pierdut din credibilitate. Acum, incearca sa recupereze. E buna si amenintarea transnistreana, dar si neasteptata dorinta a Romaniei de a se implica in solutionarea crizei de pe Nistru. Rusia nu a privit niciodata cu ochi buni apropierea Bucurestiului de Chisinau. Se temea ca va ramane fara Republica Moldova. Era pe vremea podurilor de flori aruncate peste Prut. Preocupata sa nu calce Rusia pe bataturi, Romania s-a retras atunci de la masa negocierilor. Acum s-a gandit ca este cazul sa revina. Conjunctura s-a schimbat. Desigur, suntem membru NATO si -greutatea- noastra pe plan international a crescut. In schimb, Moscova ne priveste cu si mai multa ostilitate. Dar presedintele Basescu si-a propus sa joace un rol important in Europa de est, in special in Republica Moldova. Asa cum Polonia procedeaza cu Ucraina. Varsovia are interesele ei. Analistii spun ca Polonia face, de fapt, jocul americanilor in regiune, un joc menit, intr-un final, sa reduca drastic spatiul de influenta al Moscovei. Face, oare, si Romania parte din aceste demersuri? Greu de crezut. Noi avem interesele noastre legate de Marea Neagra. Initiativa liderului de la Cotroceni nu poate fi decat salutara daca are -rezultate materiale-, nu doar prestigiu pe scena mondiala. Oricum, pentru ducerea la indeplinire a proiectelor sale, diplomatia de la Bucuresti are nevoie de ingaduinta Moscovei. Poate fi ea cumparata sau amortita? Sa fie, oare, Tezaurul nostru pretul pentru un accept al Rusiei? Nu, nu se pune problema unei renuntari definitive, ci de o castigare a unei perioade de liniste. Dar bine ar fi ca tot acest joc sa nu vina impotriva noastra. Ieri, Basescu a fost primit de primul-ministru al Rusiei, Mihail Fradkov, a discutat cu presedintele Dumei de Stat, Boris Grizlov, si cu ministrul de externe, Serghei Lavrov. S-a convenit o largire a colaborarii in domeniul energetic, presedintele Basescu anuntand definitivarea unui proiect comun intre companiile Romgaz si Gazprom de extindere a sistemului de gazoducte din Romania. Totul suna foarte frumos. In vorbe. Sa vedem si faptele.