-Vintu este cel care a creat SOV Invest-ul si FNI-ul, cel care a cusut sacul si l-a umplut de bani si dupa ce l-a umplut de bani a inceput sa ia-

Anchetator – Cine incheia contractele preferentiale?

Ioana Maria Vlas – De obicei, contractele preferentiale le incheia SOV Invest cu un investitor semnificativ. Eu, la randul meu, atunci cand am intrat la SOV Invest, a venit Popa Nicolae si mi-a spus: -Ioana, acestia sunt onoratii nostri parteneri, CENTROCOOP-ul, care n-au multi bani, sunt saraci-. Intr-adevar, au si venit cu bani putini, circa 100-200 de milioane. Acesti bani pentru FNI nu insemnau nimic, dar era tot ceea ce putea sa stranga o unitate regionala a CENTROCOOP. Ei aveau o clauza in contract, prin care puteau, daca aveau nevoie, sa scoata banii fara penalizare, inainte de termen. Oricum aveau o penalizare oarecare, 1% in loc de 6%, daca rascumparau inainte de trei luni. Unui investitor mic nu i se accepta un asemenea contract. Eu am aflat despre aceste contracte preferentiale cand mi s-a spus prima oara: -Accepta pentru CENTROCOOP, care sunt asa cum sunt, saraci si pentru ca ne-au dat spatiu-. Bineinteles ca eu am platit la CENTROCOOP chirie si toate taxele pentru spatiul din Brezoianu. Am aflat si mai multe atunci cand a venit la mine la birou, un presedinte din tara, nu mai tin minte de unde a fost, de la Baia Mare, Satu Mare sau Targu Mures si care mi-a spus: -Doamna Ioana, va rog frumos, am mai adus niste bani in FNI, dar va rog sa facem acelasi tip de contract!-. Am intrebat: -Care tip de contract? Imi dati voie sa dau un telefon sa intreb?- Mi s-a raspuns: -Da, asa este. Am facut asta si inainte si poti s-o faci si in continuare.-

A – Pe cine ati sunat?

I.M.V. – Pe Popa l-am sunat. Pe cine altcineva sa intreb?

A – Dar Popa ce treaba avea cu contractele?

I.M.V. – Nici una in afara de faptul ca era a doua mana dupa Vintu si eu nu puteam sa fac absolut nimic in SOV, cu de la mine putere, fara sa intreb. Juridic, aveti dreptate. Eu n-ar fi trebuit sa intreb pe Popa sau pe Vintu ce sa fac. Asa trebuia sa fie, respectiv sa am putere discretionara in firma pe care o conduceam. Din punct de vedere legal este cum spuneti dvs., dar in fapt a fost asa cum a fost. Nu pot spune altfel.

A – Cate contracte din acestea s-au incheiat?

I.M.V. – Nu stiu.

A – Si cu cine?

I.M.V. – Eu, personal, am fost de acord cu doua sau trei contracte, in favoarea CENTROCOOP.

A – Atat?

I.M.V. – De restul nu am idee. Dar aceste contracte puteau sa se fi incheiat anterior pentru oricare din persoanele juridice. Cred ca mai putin pentru persoanele fizice. Ma refer la persoanele juridice care au fost incluse inca de la inceput in activitatile specifice scenariului numarul unu (n.r. – -crima perfecta-). Aceste contracte erau facute pe termen nelimitat sau erau prelungite.

– -Al treilea tip de investitori au fost cei avizati sa foloseasca sistemul piramidal care se numea FNI sunt aceia care l-au facut pentru acest scop, care l-au folosit si care au beneficiat de el incepand din *97 (…) Pana la moartea FNI-ului l-au folosit ca pe o sursa de finantare pentru crearea unui imperiu-

A – Aceste contracte aveau baza legala? Nu constituiau o frauda in dauna celorlalti?

I.M.V. – La banci si la fonduri, uzanta este sa acorzi unui investitor foarte mare, hai sa zicem, anumite facilitati pe care nu i le acorzi unuia mic. Pentru ceilalti, investitorii mai mici, cu cat erau mai multi bani in FNI, cu atat era mai bine, pentru ca ei foloseau FNI-ul ca un fel de modalitate de finantare regulata a problemelor cotidiene. In perioada in care FNI-ul a functionat pe baza acestui sistem pe care vi l-am descris, din banii stransi de la toata lumea, pentru investitorii mici beneficiile au fost bune. Erau foarte multi investitori mici care aveau depozite de un milion, doua, trei, patru care aduceau dupa aceasta schema beneficii foarte bune. La fiecare trei luni de zile, ei rascumparau numai banii de care aveau stricta nevoie. In fiecare luna aveau o crestere substantiala pe care si-o retrageau.

A – Scoteau toti banii si ii investeau iar?

I.M.V. – Ii scoteau si ii reinvesteau, dar, in general, pensionarii care foloseau FNI-ul pentru ca sa-si completeze pensiile, rascumparau suma totala destul de rar. Scoteau bani in asa fel incat sa nu ramana fara aceasta -subventie-. Nu merita sa scoata toti banii deodata, pentru ca pe urma trebuia sa astepte trei luni. Asa au trait din acest fond foarte multi oameni. Exista o a doua categorie de investitori, care aveau foarte multi bani, dar care erau si lacomi. Acesti oameni nu scoteau banii sau scoteau o data la nu stiu cata vreme. In general, investitia initiala era pastrata. Imaginati-va cand cineva avea o investitie in fond de cincizeci de miliarde si cresterea saptamanala era de 2,9. Va dati seama cati bani se castigau fara sa se faca nimic? Cat castiga si Vintu de altfel. Nu-si miscau banii de acolo pentru ca si pentru ei, ca si pentru Vintu, aceasta era o sursa de finantare a propriilor afaceri, fara nici un cost. Al treilea tip de investitori au fost cei avizati sa foloseasca sistemul piramidal care se numea FNI sunt aceia care l-au facut pentru acest scop, care l-au folosit si care au beneficiat de el incepand din *97. Vom putea sa vedem precis momentul, daca aflam cand au inceput sa creasca peste masura si nefondat valorile. Pana la moartea FNI-ului l-au folosit ca pe o sursa de finantare pentru crearea unui imperiu. Aceste sunt cele trei tipuri de investitori care au investit in FNI. Pentru modul in care a fost gestionat FNI-ul in ultima perioada eu sunt vinovata si nu mai trebuie sa dovediti vinovatia mea. Ceea ce vreau eu acum este sa se vada, pe vinovatia mea, cine s-a imbogatit.

– -De ce s-a facut advertisingul asa de agresiv? Ca sa existe in sac cat mai multe rezerve-

A – Dvs. beneficiati oricum, conform legii, de o prezumtie de nevinovatie.

I.M.V. – Nu vreau sa beneficiez, eu stiu ce am facut. Haideti sa pornim de la ideea ca sunt vinovata pentru ceea ce am facut. Daca exista circumstante atenuante ca am functionat sub presiune si amenintare, atunci e bine. Daca nu, vinovatia mea este acolo in toate documentele din dosarele dvs. Eu vreau acum doar sa pot sa dovedesc ca pe vinovatia mea cineva s-a imbogatit. Cine s-a imbogatit din acest sac cu bani, in care noi trei am gresit si am acceptat sa facem ce am facut.

A – Care trei, cei care ati fost la conducerea SOV Invest-ului?

I.M.V. – Noi am semnat hartiile, noi eram raspunzatori in fata legii fata de compania pe care o administram. Numai noi eram raspunzatori, mai era si altcineva? Eu sunt vinovata, pentru ca am fortat aceasta crestere, dar pun intrebarea: CUI A FOLOSIT ACEASTA CRESTERE? Este demonstrabil daca se face un model matematic pe computer si se va vedea cati bani si pentru cine a produs FNI-ul. EU DORESC DIN TOT SUFLETUL SA DEMONSTREZ CA ACEL CINEVA, SORIN OVIDIU VINTU ESTE CEL CARE A CREAT SOV INVEST-UL SI FNI-UL, CEL CARE A CUSUT SACUL SI L-A UMPLUT CU BANI. SI DUPA CE L-A UMPLUT CU BANI A INCEPUT SA IA, asa cum ati vazut. A luat acesti bani, ultralegal adunandu-i de la o mare de oameni. De ce s-a facut advertisingul asa de agresiv? Ca sa existe in sac cat mai multe rezerve. De ce a avut nevoie de -madam Vlas-? Ca sa o scoata la lume, sa se apropie de investitorii care spuneau ca eu sunt un om cumsecade si care aveau incredere in mine!? Daca n-as fi fost in stare sa fac acest lucru, nu ma punea pe mine presedinta SOV Invest.

A – Cand v-ati dat seama de acest lucru?

I.M.V. – Din momentul in care m-a angajat. Faptul ca timp de un an, de doi, de trei nu s-a intamplat nimic a dat incredere investitorilor in FNI, chiar daca au mai fost cate o data probleme. Un rol important l-a avut si controlul asupra mass-media, realizat prin intermediul firmei TEMPO ADVERTISING, dar si prin relatiile personale ale lui Vintu. Asa s-a facut ca atata vreme cat mediile taceau, nimeni nu-si facea nici un fel de problema si FNI-ul mergea inainte.

A – Mediile taceau pentru ca Fondul functiona bine?

I.M.V. – Mediile taceau pentru ca, eu presupun, asa cum cunosc mediile din Romania, ca erau -lejer cointeresate-. Dar n-am cum sa dovedesc acest lucru.

A – Daca nu se producea caderea Fondului, acesta functiona mult si bine?

I.M.V. – Absolut. Fondul nu s-ar fi prabusit daca nu ar fi aparut la Cluj, intr-un ziar local, o stire cum ca s-ar schimba formula de calcul. Acest lucru pentru investitorii in fonduri era cea mai mare spaima. Pentru ca prima criza a fondurilor de investitii, respectiv FMOA, s-a produs din cauza -schimarii formulei-. Investitorii, cand auzeau de -schimbarea formulei-, ii apuca disperarea. Apoi, mediile au inceput sa alimenteze psihoza printre investitori.

A – Poate era platit, nu?

I.M.V. – Era platit, ca nu putea sa fie advertising neplatit.

A – Substantial?

I.M.V. – Bineinteles! Va spun eu cum se cointeresa presa. Nu publici o pagina intr-un ziar fara sa platesti pagina respectiva. E foarte simplu. Daca eu vreau sa fac reclama intr-un ziar, trebuie sa platesc, si o sa platesc gras. Daca platesc tot timpul asa de bine, ziarul respectiv imi ramane -obligat-.

A – Totusi, cum s-a intamplat? Pentru ca prabusirea Fondului s-a produs in doua saptamani. A fost ea anticipata de presa? S-a schimbat ceva in metoda de promovare a produsului?

I.M.V. – Nu. Nu s-a schimbat nimic.

A – Relatia dintre dumneavoastra si presa s-a racit?

I.M.V. – Eu cred ca a fost cineva care a platit mai mult decat plateam noi legal, pentru ca sa darame Fondul. Eu sunt convinsa de acest lucru, nu se putea altfel.

– -Se stia ca acest instrument, respectiv FNI-ul, a fost conceput de Vintu pentru el si numai pentru el si ca numai el beneficia de pe urma lui. Ca el era patronul acestui mare sac de bani, care se numea FNI. Toata lumea noastra, cei care activau in piata de capital, cu totii stiau asta-

A – Cine putea sa fie interesat?

I.M.V. – Exista, au existat si vor exista dusmani personali ai lui Vintu. Pentru ca numai asa se explica cum dupa -divortul mediatizat- dintre Gelsor si SOV Invest, in aceasta lume restransa a noastra se stia ca -divortul- a fost o farsa. Se stia si ca acest instrument, respectiv FNI-ul, a fost conceput de Vintu pentru el si numai pentru el si ca numai el beneficia de pe urma lui. Ca el era patronul acestui mare sac de bani, care se numea FNI. Toata lumea noastra, cei care activau in piata de capital, cu totii stiau asta. Ca sa va dau un exemplu: eu am avut la un moment dat probleme si a trebuit sa le rezolv singura. Singura nu am putut sa le rezolv. Cand Banca Agricola a intrat in supraveghere, a dat cele 20% din SOV Invest AVAB-ului. Si pe vremea aceea la conducerea AVAB-ului era domnul Dan Pazara. Vintu a spus atunci: -Du-te la AVAB si rascumpara-ti actiunile. Ca-ti dau eu bani sa le rascumperi-. Nu rascumparam pentru mine, ci doar ca sa nu mai avem treaba cu AVAB-ul. Nu am realizat pentru moment de ce nu trebuie sa am eu treaba cu AVAB-ul. Ca urmare, m-am dus la AVAB si m-am intalnit cu acest domn Dan Pazara (n.r. – ex-presedinte AVAB). In momentul in care m-a vazut, a spus: -A, stiu, FONDUL LUI VINTU-. Am raspuns: -Nu a lui Vantu, ci al meu-. S-a uitat ciudat la mine spunand: -Dar cine te crezi cucoana?-. Da, asa a si spus! Am fost socata de modul in care s-a purtat, pentru ca, in general, lumea se purta cu mine civilizat, dar acesta s-a purtat de parca eram o slujnica. Pe urma mi s-a spus ca domnul Dan Pazara era prieten cu domnul Dan Fisher, despre care Vintu, in *95, imi spunea ca este dusmanul lui de moarte. Atunci am realizat care era perceptia oamenilor din jurul meu despre FNI si despre mine. Am constatat cu durere ca toti stiau ca eu sunt ceea ce sunt. Nu mi-a cazut deloc bine aceasta intalnire cu domnul Pazara si modul in care m-a tratat. Treaba cu Banca Agricola a ramas in continuare incurcata. AVAB nu a vrut sa discute in fata mea.

A – Nu au putut fi rascumparate actiunile?

I.M.V. – Nu! Mi-am exprimat dorinta sa le rascumpar la valoarea la care au fost vandute, dar am fost tratata asa cum v-am spus. Persoanele cu care m-am intalnit pe urma la AVAB, respectiv un domn Barbulescu, imi spuneau tot timpul alta suma, respectiv 16 miliarde, 20 de miliarde.

A – Cat era valoarea lor? Era de 8 miliarde?

I.M.V. – Da. Am propus 8 miliarde, respectiv pretul cu care le-a cumparat Banca Agricola. Dar domnul acesta, Pazara, n-a vrut, pur si simplu. Presupun ca a vrut sa-i creeze probleme lui Vintu, dar vad ca oricum nu i-a creat nimeni probleme.

A – In societatea romaneasca existau si exceptii?

I.M.V. – Stati sa va spun. A fost cineva, un dusman foarte puternic al lui Vintu, care a facut campania de presa impotriva FNI-ului. Si nu numai campania de presa. Au mai fost si unii care stateau la rand cu ceilalti investitori si lansau zvonurile. Acest lucru mi l-au spus directorii de agentii, disperati de situatie. Erau oameni plasati la rand care discutau: -Trebuie scos tot, ca FNI-ul se prabuseste-.

– -Miscarea de promovare a Fondului a fost geniala: atunci, oricine ar fi cerut rascumpararea unitatilor primea banii pe loc-

A – Daca FNI ar fi fost construit pe baze reale, aceste zvonuri il mai afectau?

I.M.V. – Nu. Si am sa va demonstrez ca asa s-a si intamplat atunci in perioada din *96 cand a fost primul an al Fondului si cand presupun ca Vintu a stat cuminte. Presupun acest lucru, pentru ca in acea perioada nu aveam acces la anumite hartii si nici nu lucram in SOV Invest. Presupun ca Vintu a stat cuminte pentru ca era criza FMOA-SAFI. Fondul a onorat in acea perioada toate cererile de rascumparare pe loc. Aceasta miscare de promovare a Fondului a fost geniala: atunci, oricine ar fi cerut rascumpararea unitatilor primea banii pe loc. Potrivit legislatiei, puteam sa dam banii pentru rascumparari in sapte zile de la depunerea cererii. Marea majoritate a Fondurilor nu dadeau banii pe loc. Singurul care proceda asa era FNI-ul. Si acum stiti si de ce?

A – In cash?

I.M.V. – Intotdeauna in cash. Nici nu puteai sa faci altfel pentru ca putini investitori aveau conturi personale in banci. Firmele puteau sa ceara sa se faca virament in cont. In general, lumea venea pentru cash. Aceasta a fost constructia acestui sac cu bani. Dupa opinia mea, a fost premeditata. Si am sa va spun si de ce. Intr-o piata de capital normal constituita, institutiile se creeaza in urmatoarea frecventialitate: primul lucru este crearea pietei, respectiv bursa de valori, ca institutie si concomitent o piata -over the counter- sau o piata extrabursiera cum este de exemplu Rasdaq-ul. Pe bursa, in general, sunt listate cele mai puternice si cele mai profitabile societati, numite -blue chips-. Cerintele de intrare pe bursa sunt foarte severe, incepand cu prezentarea societatii, dupa anumite criterii, in primul rand criterii de transparenta. Pentru piata extrabursiera, cerintele sunt mai putin draconice. Urmatoarele institutii ale pietei de capital sunt fondurile de investitii, deschise sau inchise, si fondurile de pensii, care investesc in actiunile aflate pe piata, respectiv actiunile emise de catre companiile listate. Aceste actiuni cotate pe piete sunt -materia prima- cu care opereaza fondurile de investitii, in special fondurile deschise de investitii, pentru care lichiditatea actiunilor din portofoliu este esentiala. Daca nu ai bursa, nu poti sa creezi fonduri deschise, pentru ca fondurile deschise, prin lege, sunt obligate sa cumpere si sa vanda pe piete actiuni cotate. In portofoliu pot exista si actiuni necotate, dar intr-o proportie foarte mica. In fondurile deschise de investitii ar fi fost necesar sa existe si investitii in obligatiuni, in primul rand obligatiuni emise de stat si obligatiunile emise de companii. In Romania, de tare ce s-a grabit lumea sa faca piete de capital, totul s-a facut pe dos. Au aparut mai intai fondurile deschise de investitii, fara existenta unei piete bursiere. Au aparut nu unul, ci mai multe fonduri de investitii, toate constituite in mod legal. Aceste fonduri deschise de investitii au functionat -atipic-, au functionat ca niste banci -sui generis-, pentru ca, in lipsa unor hartii de valoare tranzactionate pe piete, ele au investit banii in bilete la ordin, asa zisele -provisory notes- pentru care nu exista piata. Pietele normale din lume tranzactioneaza si bilete la ordin, dar noi nu aveam piata pentru acestea. Acest tip de investitii a facut ca fondurile sa sufere lipsa de lichiditati si sa functioneze ca institutii de credit mascat. Primele fonduri de investitii din tara, de regula, s-au cuplat cu o banca, de obicei buna. Cuplajul cu banca mergea ca ceasul, pentru ca banca era distribuitoare a titlurilor de fond in teritoriu. Fondurile dadeau bani oamenilor de afaceri contra unor bilete la ordin, care, la un anumit moment, trebuiau rascumparate, plus un beneficiu. Acesta era un fel de credit mascat. Din pacate, s-a intamplat urmatoarea: ca oamenii nostri de afaceri au luat banii din fonduri, dar nu i-au dat inapoi. Atunci au inceput procesele si scandalurile pentru ca fondurile erau deschise si astfel au intrat in criza cand rascumpararile au fost mai mari decat cumpararile, iar banii blocati in biletele la ordin nu puteau fi recuperati. Aceasta idee a fost preluata de Vintu de la Danielescu.

– -In 2000, Vintu Sorin Ovidiu s-a gandit ca trebuie sa existe si a treia varianta: -Ia tot si fugi!-. Pentru ca s-a extins prea mult, a facut un imperiu imens care avea nevoie de foarte multi bani si banii trebuiau scosi de undeva si a trebuit sa forteze FNI-ul la maximum si sa depaseasca limitele rezonabile. Si l-a fortat si prin advertising si prin cresteri (…) Mi-am dat seama ca voi fi vinovata de toate si ca Vintu vrea sa ma termine in momentul in care mi-a spus de <divort>-

A – Bine, dar nu puteam sa-l condamnam pentru acest lucru.

I.M.V. – Eu v-am spus numai cum a fost. Dar Vintu, spre deosebire de Danielescu, avea Gelsor-ul cu retea mare si cu o reputatie de brokeri foarte buni. Gelsor-ul a fost membru fondator al bursei. Gelsor-ul si-a construit o retea teritoriala imensa si si-a facut o publicitate agresiva. Gelsor-ul avea sedii impunatoare, domnul IACOBOV i-a dat ditamai blocul… Acest lucru impresiona oamenii. Asa se explica de ce Vintu a lansat asa de tare Gelsor-ul pe piata, cu doua oferte publice in premiera pe tara, respectiv Sanevit si Aerostar Bacau. Totul ca sa se vorbeasca de Gelsor. Advertisingul a pornit atunci: -GELSOR este cel mai bun, GELSOR este cel mai tare, GELSOR are cea mai frumoasa retea-. Intr-adevar, a avut-o. De ce ii trebuia Gelsor-ului o asemenea retea de teritoriu, ca broker, in conditiile in care bursa facea tranzactii de circa trei milioane de lei pe zi? La ce ii trebuia activitate in teritoriu, ca afacerile oricum le facea in Bucuresti. Reteaua aceasta a facut-o, tintit pentru FNI si dupa ce s-a construit acel mit al Gelsor-ului inatacabil, potent, plin de bani. Panourile imense de la intrarea in toate orasele mari din Romania a influentat pe investitorul de rand, creandu-i senzatia soliditatii si seriozitatii FNI-ului. Titlurile erau vandute in sedii cu computere, cu lumini, cu plante exotice, cu operatoare dragute, totul era facut electronic, la imprimanta. Aceste aparente dadeau senzatia puterii si a corectitudinii. Afacerea a mers un an, a mers doi, a mers trei, patru ani si astfel investitorul a prins curaj si incredere si a venit in masa sa investeasca banii -dormind linistit-. Atunci, in anul acela, deci in 2000, in anul al cincilea, Vintu Sorin Ovidiu s-a gandit ca trebuie sa existe si a treia varianta: -Ia tot si fugi!-. Pentru ca s-a extins prea mult, a facut un imperiu imens care avea nevoie de foarte multi bani si banii trebuiau scosi de undeva si a trebuit sa forteze FNI-ul la maximum si sa depaseasca limitele rezonabile. Si l-a fortat si prin advertising si prin cresteri si a facut ceea ce nu trebuia sa faca, a facut acel contract cu CEC-ul pentru 300 miliarde de lei. Nu stiu pentru ce i-au trebuit, imi imaginez ca pentru firma de telecomunicatii, pentru banci si asa mai departe. Prin contractul cu CEC-ul, prin care a luat dintr-o data multi bani, pana atunci se multumise sa ia mult, dar in transe. Atunci mi-a spus: -Preiei SOV Invest-ul, te muti in CENTROCOOP, <divortam> cu tam-tam in fata presei, te cuplezi cu Banca Agricola si cu CEC, il pui pe Camenco Petrovici sa semneze contractul, pui sigla CEC langa sigla ta, scoti reclama cu <Dormi linistit!>-. Dupa aceea a -ras- totul, m-a scos pe mine vinovata si el a ramas cu profitul.

A – Asta e o presupunere cu scosul vinovat?

I.M.V. – Atunci nu am realizat in totalitate, sau mai precis nu am vrut sa cred. Acum stiu ca nu a fost o presupunere, ci a fost o realitate.

A – Cand v-ati dat seama de treaba asta?

I.M.V. – Eu mi-am dat seama ca voi fi vinovata de toate si ca Vintu vrea sa ma termine in momentul in care mi-a spus de -divort-. Atunci mi-am zis: -Gata, Ioano, pana aici ti-a fost!-.

(Va urma)