Camerista

Premierul Boc n-a apucat să se bucure de realegerea sa în fruntea încruntată a PDL căci a doua zi au început să curgă invitațiile: ai cåștigat, pleacă! Du-te-n Modrogan! S-a evocat, „pe surse“, și o înțelegere Băsescu-Boc potrivit căreia premierul s-ar retrage la partid lăsând fotoliul unui tehnocrat tânăr și finanțist charismatic care să accelereze creșterea economică și, pe fondul acestui succes, să devină candidatul PDL la prezidențiale. Dl Boc a respins pentru moment scenariul: „România are guvern iar guvernul are premier“ precizând că-și exercită zilnic mandatul „ca și cum ar fi ultima zi“. Pesemne că nici dånsul nu știe data la care va demisiona. Știe însă că „de când am trecut de pe minus pe plus, fiecare zi trece în favoarea PDL“. Motiv pentru care nu se îndură să renunțe la favorurile bugetare. Oricât de aprinse au fost discuțiile despre postul de prim-ministru, cele privind arestarea primului finanțist al lumii, liderul FMI, Dominique Strauss-Kahn (DSK), la New York unde e acuzat de violarea unei cameriste au fost mult mai spectaculoase. Presa franceză și-a apărat craiul acuzând o cursă sau o înscenare unde ar fi acționat la interesul lui Sarkozy de a scăpa de cel mai periculos adversar la prezidențiale, ba răzbunarea americană pentru înfrângerea dolarului de către euro. Nici Sarkozy și nici Obama nu l-ar fi putut sili însă pe DSK să cadă în capcană – dacă el însuși n-ar fi căzut pradă propriului viciu pe care o moderatoare TV l-a numit „atitudinea sa favorabilă față de femei“. Violul, adică. Oricum, pånă la sfårșitul procesului, DSK beneficiază de prezumția de libidinos nevinovat. Cert este că elegantul bancher socialist – DSK poartă costume de zeci de mii de euro de care se lepăda cu ușurință când întålnea o ziaristă ori o cameristă drăguță – a greșit cu siguranță țara de astă dată. Dacă era în Franța, nu se întâmpla nimic. Dacă se întâmpla în Romånia, era un succes: camerista respectivă s-ar fi lăudat imediat la TV cu relația sus-pusă (cum a făcut o clientă a lui Berlusconi) și devenea VIP. Păi, dacă amărâtele-alea de „blonde ale lui Iri“ și „iubitele lui Vårciu“ au devenit vedete TV, atunci „camerista lui DSK“ avea toate șansele să ajungă consilier guvernamental pe relația cu FMI iar televiziunile ar fi făcut coadă să-i ceară părerea – ca tehnocrată – despre noul acord și ieșirea din recesiune prin violarea salariilor. Încă o dată euro s-a dovedit mai tare ca dolarul: violul lui DSK bate trabucul lui Clinton. Tia Serbanescu