NATO – Rusia: de la 19+1 la 20

NATO nu si-a trimis emisarul la Moscova cu mana goala, ci cu valiza plina de propuneri. Secretarul general al Aliantei Nord-Atlantice, lordul George Robertson, i-a prezentat ministrului apararii, Serghei Ivanov, si apoi presedintelui Vladimir Putin planurile occidentale privind crearea unui parteneriat apreciat de analisti drept fara precedent, care prevede exercitarea de catre Rusia a unor drepturi egale cu cele 19 state membre ale Aliantei si, posibil, chiar drept de veto. In prezent, Moscova are un rol pur consultativ in problemele aliatilor, ca membru al Consiliului Permanent Rusia – NATO, infiintat in 1997, organism care functioneaza mai degraba pe ideea -19 impotriva unuia-, dupa cum se plang oficialii de la Kremlin.

Noul organism – Conferinta Rusia-Atlanticul de Nord – va permite asocierea Moscovei la procesul decizional al NATO, dar numai in anumite domenii precum lupta impotriva terorismului, a crimei organizate, a proliferarii armelor de distrugere in masa, cooperarea in operatiuni de mentinere a pacii si in situatii de urgenta. Problemele mai sensibile ale Aliantei, cum sunt extinderea spre Est, politicile sale militare, urmeaza sa fie apanajul strict al celor 19, fapt acceptat de Rusia prin vocea secretarului Consiliului sau de Securitate, Vladimir Rusailo, care a declarat ca: -Problemele de aparare reprezinta o chestiune interna a Aliantei, care trebuie sa isi defineasca singura parametrii politicilor sale-, cu atat mai mult cu cat, in materie de aparare, -nu se vor gasi noi puncte comune- cu NATO. Propunerile inaintate de secretarul general al organismului euro-atlantic beneficiaza de acordul SUA, al Marii Britanii, al Italiei, al Canadei si al altor membri ai NATO.

Desi nu a pomenit nimic despre un eventual drept de veto pentru Rusia, Robertson – care a specificat clar ca nu are mandat din partea Aliantei pentru inaintarea oficiala a propunerilor, ci a venit doar sa testeze terenul – a lasat sa se inteleaga ca totul este posibil si ca NATO este deschisa negocierilor. Intrebarea adresata de Robertson oficialilor de la Moscova, dar ascunsa sub declaratii de genul -Rusia va face parte dintr-un sistem al compromisurilor, in care fiecare primeste, dar si da, caci asa face NATO afaceri-, a fost: -Ce aveti de oferit in schimb?-.

Iar raspunsul Rusiei ar putea fi, dupa cum apreciaza publicatia americana -International Herald Tribune-, renuntarea la opozitia fata de extinderea Aliantei spre Est, una dintre disputele cele mai acerbe in care au fost implicate cele doua parti in ultimii ani. Fapt confirmat si de declaratiile liderului de la Kremlin, potrivit caruia -daca reusim sa imbunatatim calitatea relatiilor Rusia -NATO, atunci problema extinderii Aliantei va inceta sa mai existe pentru noi-. Schimbarea de pozitie a Rusiei in aceasta privinta este fara doar si poate istorica, daca luam in considerare ca, acum mai putin de sase luni, planurile de includere a statelor baltice in Alianta Nord-Atlantica, echivalente cu largirea acesteia pana la granitele fostului colos sovietic, starneau protestele vehemente ale Moscovei, care a si boicotat din aceasta cauza sesiunea de primavara a Adunarii Parlamentare a NATO.

Istorica este si propunerea lordului George Robertson – includerea Rusiei ca partener egal intr-o alianta formata acum 50 de ani cu scopul declarat de a lupta impotriva pericolului sovietic. Aceasta survine summit-ului Bush-Putin de acum doua saptamani, cand cei doi lideri si-au exprimat la unison dorinta de a -colabora strans-, si planurilor inaintate saptamana trecuta de premierul britanic, Tony Blair, care a propus acordarea unui statut egal in anumite privinte cu cele 19 state membre, dar a exclus dreptul de veto. Primite extrem de bine la Kremlin, sugestiile lui Blair au fost totusi contracarate de Serghei Ivanov, numarul doi al regimului prezidential de la Moscova, care a declarat ca nu accepta ca Rusia sa nu beneficieze si de dreptul de veto. Discutiile de zilele acestea de la Moscova, care reprezinta inceputul unor negocieri de durata, vor incerca sa puna la punct astfel de -detalii-, extrem de importante, pe principiul enuntat chiar de emisarul Aliantei: -Dam, dar mai si luam-.

Solutia finala mai are de asteptat, dar nu prea mult, caci statutul Rusiei in relatia cu NATO trebuie definitivat cu ceva timp inaintea summit-ului de la Praga, din noiembrie anul viitor, cand cei 19 vor trebui sa isi faca publica pozitia cu privire la extindere. Pana una alta, cele doua parti au decis reluarea de urgenta a activitatilor biroului militar al NATO la Moscova, ale carui porti au fost inchise cu brutalitate acum doi ani, in contextul razboiului impotriva Iugoslaviei. Un inceput promitator.

Alianta Nord-Atlantica, intre aprilie 1949 si noiembrie 2001

NATO a aparut pe harta politica a lumii la 4 aprilie 1949, prin semnarea Tratatului Atlanticului de Nord de catre 12 state independente care s-au angajat sa isi acorde sprijin militar reciproc. Intre 1952 si 1982, patru alte tari europene au aderat la organismul euro-atlantic. Pe 12 martie 1999, Republica Ceha, Ungaria si Polonia erau primite in Alianta. Alianta are acum 19 membri.

Indreptate zeci de ani impotriva pericolului sovietic, eforturile NATO s-au diversificat dupa caderea Cortinei de Fier, structurile sale politice si militare transformandu-se in sensul administrarii unor operatiuni de mentinere a pacii si crize internationale, in cooperare cu state din afara Aliantei.