Iranul, chemat la urne

Sunt sapte candidati inscrisi in cursa electorala pentru presedintia Iranului. Sapte personalitati cu viziuni radical diferite asupra vietii, dar cu sanse practic egale in aceasta confruntare, una dintre cele mai incerte cunoscute vreodata de Republica islamica, si care se decide astazi la urne.

Akbar Hachemi Rafsandjani, unul din stalpii actualului regim, ramane, totusi, un favorit al electoratului. Deja presedinte din 1989 pana in 1997, el risca sa ajunga intr-un al doilea tur al alegerilor, o adevarata premiera in cei 26 de ani de la revolutie. Rezultatul este, prin urmare, aleatoriu. Principalii lui adversari sunt ultra-conservatorul Mohammad Baqer Qalibaf si reformatorul Mostafa Moin. Primul, fost comandat de politie nu face parte dintre cei care sustin relatiile cu -Marele Satan- american, care plasat Iranul pe -axa raului-. Al doilea, fost ministru al presedintelui in exercitiu, Mohammad Khatami, reclama eliberarea detinutilor politici si militeaza pentru o reluare progresiva a dialogului cu Washingtonul. Rafsandjani mizeaza pe reputatia sa, pe pragmatism si pe experienta, calitati capabile sa conduca Iranul la o reconciliere cu Occidentul si la rezolvarea gravelor probleme economice ale tarii. De altfel, el este cel care, in cursul campaniei, a spart tabuul relatiilor cu Statele Unite, rupte in 1980. Confruntati cu efectele sanctiunilor impuse de americani, cu somajul si inflatia, o mare parte a populatiei considera aceasta chestiune drept esentiala. Or, ingrijorata inainte de taote de activitatile nucleare ale Teheranului, comunitatea internationala nu pare, cel putin pentru moment, sa renunte la presiunile sale.