Rocada

Degringolada europeana din ultimele luni pare sa ofere momente de relaxare politicienilor romani. Daca Europa este in criza, atunci reperele impuse de aceasta nu mai sunt la fel de severe. Desi schimbarea este un slogan la moda, nimic nu pare sa se schimbe in politica romaneasca. Doar numele sunt noi, formula este mereu aceeasi. Tentatia politizarii ramane, dincolo de alternante sau de reactia alegatorilor, foarte puternica. Puterea, se spune, se exercita direct, nu prin intermediari. Dar localizarea acestei surse de autoritate publica este atat de difuza incat pare sa fie pretutindeni. Dupa ce energiile guvernamentale s-au consumat cu distributia posturilor din administratie, noi oportunitati au aparut. Inlocuirea unor sefi de institutii ineficienti, afiliati politic sau rau intentionati, este un proces firesc. Numirea pe criterii politice este insa sursa ineficientei si a coruptiei. Intre loialitate si eficienta, partidele o prefera pe prima.

Cel mai recent, pasiunile au fost alimentate de presedintia interimara a televiziunii publice. Daca, dupa mai multe zvonuri, regizorul Tudor Giurgiu, directorul Festivalului de Film Transilvania, a fost indicat de PNL ca succesor interimar al lui Valentin Nicolau, propunerea ca Adrian Iorgulescu sa preia aceasta functie se inscrie in logica numirilor politice. Cu cateva zile in urma, Adrian Iorgulescu, membru al PNL si vicepresedinte al Comisiei de Etica al aceluiasi partid, confirma aceasta propunere. Dar, cat de morala ar mai fi fost numirea politica a unui membru al comisiei de etica intr-o astfel de functie? Raspunsul dat de PNL acestei dileme etice prin reorientarea catre tanarul regizor este nesatisfacator. Desemnarea interimarilor la conducerea TRV si SRR de catre partide indica o abordare politica, iar nu doar manageriala. Cum cele doua institutii au fost un deceniu si jumatate in cautarea unei independente editoriale de nerealizat fara o retragere a politicului. Cum suspiciunile privind anexarea lor politica sunt mereu actuale, numirea interimarilor prin alte metode (o comisie de experti independenti, consultarea angajatilor) ar fi fost o dovada a bunelor intentii.

In 2005, presa romaneasca trece prin momente delicate. Dupa o perioada de libertate bine si atent controlata a urmat o etapa a refularii complexelor acumulate sau a avalansei de stereotipuri, dublate de intoxicari de toate felurile. Institutiile publice de radio si televiziune ar putea deveni in acest climat mediatic saturat de politic sau orientat spre divertisment repere necesare. Politizate, direct sau discret, ele nu vor ramane mai degraba instrumente de propaganda. Pentru a rezista concurentei televiziunilor si radiourilor comerciale, pentru a da sens ideii de spatiu public, fara de care democratia este o formula fara fundament, TRV si SRR trebuie reconstruite profesionist, dar mai ales independent de orice influenta politica. Nu carentele manageriale, nici macar obedienta politica, ci lipsa unei filosofii a spatiului public a antrenat cele doua institutii in criza actuala.

Alternanta la guvernare nu se dovedeste o solutie in sine. Divortul dintre politica si restul societatii are cauze structurale si valorice. Lipsite de suflu ideologic, partidele se complac in logica ingusta a loialitatilor, ce inlocuieste mobilizarea reala. Si daca doar partidele ar fi victimele, inca pretul ar fi acceptabil. Dar incapacitatea lor de a-si asuma valorile afirmate si de a impartasi proiectele ne afecteaza pe toti. Fiind doar organizatii private ce impart resurse publice, partidele romanesti nu pot fi interesate sa consolideze spatiul public. Modelul, mereu rejectat, intotdeauna reprodus, al partidului comunist, inhiba orice reforma. Ajunse la putere, partidele romanesti reproduc sistematic aceleasi comportamente. Rocada la putere, devenita scop, nu poate convinge si nici asigura legitimitate. Ar fi nevoie de mai mult, de sinceritate.

Cristian Pirvulescu