Întâmplarea face ca, la mai bine de o lună de la moartea regretatului George Pruteanu, să-mi cadă sub ochi textul scris de Alina Mungiu-Pippidi în loc de necrolog. Apărătoarea libertăților democratice din România a aruncat pur și simplu o găleată de lături peste memoria lui George Pruteanu, om căruia puteai să-i reproșezi multe slăbiciuni (cine e perfect să poată arunca piatra?), dar nu poți să-i negi talentul și harul dăruit de Dumnezeu. Nu cunosc pe nimeni altul să fi pus mai multă pasiune în apărarea purității limbii române și care să fi luptat, cu armele pe care le avea, împotriva manelismului național. Din sfera ei înaltă, Alina Mungiu-Pippidi a coborât în gloata lătrătorilor care aruncă zilnic zoaie, împroșcând cu mizerie memoria unui om care nici măcar nu se mai putea apăra. Dacă l-a cunoscut atât de bine pe cât pretinde pe George Pruteanu, mă întreb de ce nu i-a făcut acest rechizitoriu în timpul vieții. De ce a așteptat să moară ca să arunce mormane de noroi ? În primul rând nu e fair-play să te războiești cu morții și în al doilea rând trebuie să ai un suflet meschin, știind că vorbele tale grele vor răni adânc familia și prietenii lui George Pruteanu.
De acolo, de Sus, unde ține cu siguranță prelegeri despre cum trebuie rostită corect limba română, George Pruteanu a privit probabil uimit gestul meschin al fostei sale prietene și a iertat-o. Avea un suflet mare !
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
