Exact când s-a încheiat sesiunea A.P. a NATO de la București unde vedeta lucrărilor a fost scutul antirachetă din Deveselu, o tragedie din Giurgiu ne-a avertizat că până la rachetele teroriste, ne omoară cuțitele autohtone și că până la butonul roșu, ne ucid Butoanele giurgiuvene. Ce scut să ne apere de propria violență? La Giurgiu un baschetbalist american de 23 de ani care juca în echipa locală a fost ucis într-un club în urma unui conflict cu un grup de interlopi enervați de faptul că acesta dansase cu două din „fetele“ lor iar uneia i-a pus șapca sa pe cap. Versiunea oficială a poliției și a primarului Iliescu ar fi că agresorul (care s-a predat) a acționat singur și nu face parte din niciun clan mafiot – adică din clanul Butoane aflat la conducerea neoficială a orașului unde, potrivit primarului, desfășoară „activități tradiționale“: proxenetismul, traficul cu alcool și țigări, și alte munci portuare. La noi nu există clanuri, a zis dl. Iliescu, există doar niște familii care se bucură de respectul și protecția autorităților. Statul ocrotește famiglia, după cum se știe. Iar famiglia Butoane este atât de onorabilă încât la aniversarea Butonului șef din 2009 a participat și senatorul PDL Cezar Măgureanu despre care altfel nici n-am fi auzit deși a schimbat câteva partide. Și familia Iliescu este multilateral dezvoltată: soția primarului este chiar managerul echipei de baschet întrucât se ocupă direct de „coșul“ zilnic. Răvășită, dna Iliescu a admis însă că baschetbalistul n-a pierit dintr-un singur pumn al lui Tănăsoaie și o căzătură la pământ și că acolo a fost o crimă colectivă organizată: victima a fost lovită cu o sticlă în cap și călcată în picioare după obiceiul locului unde camerele de supraveghere se scot din priză în timpul execuțiilor săptămânale când alde Butoane aplică articolul: ai șapcă, ești vinovat, n-ai șapcă, ești condamnat. Bietul american îndeplinea ambele condiții. Seara, toate televiziunile au deplâns starea de violență la care s-a ajuns – în frunte cu cea care o încurajează seară de seară prin violențe verbale și chiar amenințări cu moartea, așa cum tocmai a procedat un antenist care l-a blestemat pe Radu Moraru să moară în chinuri. Diferența dintre respectivul și câinii Giurgiului este doar cea dintre sataniști și aurolaci. În aceste condiții, să vorbești despre „noua republică“ e de-a dreptul oniric. E ca și cum, neputând să schimbi o instituție, faci alta după modelul bancului: Îl spălăm sau facem altul?
Tia Șerbănescu
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
