?ê?£apte ani de închisoare pentru finanțistul Ioan Lascău

Fostul adjunct al Direcției de Finanțe Bihor Ioan Lascău a fost condamnat la șapte ani de închisoare, de Curtea de Apel București, fiind acuzat de DNA de trafic de influență, după ce a cerut peste 18 miliarde de lei vechi, pentru a interveni pe lângă funcționari din Ministerul Finanțelor.
Decizia luată marți de Curtea de Apel București nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Declararea recursului poate intra sub incidența Legii 255/2013, care precizează la articolul 11, alineatul 1, faptul că "deciziile pronunțate în apel înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac prevăzute de legea anterioară nu expirase la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse recursului în casație". Noul Cod de procedură penală va intra în vigoare la 1 februarie, în mai puțin de 10 zile de la pronunțarea soluției dată de Curtea de Apel.
Conform articolului 433 din noul Cod de procedură penală, recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Astfel, ICCJ ar putea decide rejudecarea dosarului.
În 29 ianuarie 2010, Tribunalul București l-a condamnat pe Ioan Lascău, fostul director adjunct al Direcției Generale a Finanțelor Publice (DGFP) Bihor, la o pedeapsă de șapte ani de închisoare cu executare, pentru trafic de influență. Tot atunci, judecătorii de la tribunal au mai dispus ca pe o perioadă de trei ani, după executarea pedepsei, Lascău să nu aibă dreptul de a alege sau de a fi ales în autoritățile publice, dreptul de a ocupa o funcție implicînd exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
Ioan Lascău a atacat decizia instanței la Curtea de Apel București, care a decis, în mai 2010, casarea primei sentințe și retrimiterea cauzei spre rejudecare la instanța care a emis-o, respectiv la Tribunalul București.
Soluția a fost considerată nelegală atât de Lascău, cât și de procurorii DNA, care au susținut că magistrații au soluționat cazul fără să ia în considerare anumite probe noi apărute în dosar, motiv pentru care au atacat-o prin recurs, care s-a judecat la Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță care, în 26 ianuarie 2011, a dispus reluarea procesului la Curtea de Apel.
Procesul a reînceput în 6 aprilie 2011 și a durat până în 4 ianuarie 2012, când magistrații au dispus achitarea fostului adjunct al Finanțelor Bihor pe motiv că fapta de care acesta este acuzat nu există.
Această decizie nu a fost nici ea definitivă și a fost atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, care în 28 noiembrie 2012, a hotărât, din nou, să trimită dosarul spre rejudecare la Curtea de Apel, care a pronunțat decizia de condamnare la șapte ani de închisoare, în cursul zilei de marți.
În 22 decembrie 2006, procurorii anticorupție l-au trimis în judecată pe Ioan Lascău.
Din probele administrate de procurori a rezultat că, în decembrie 2003, în calitate de director general adjunct al Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor, Lascău a pretins suma de 18,5 miliarde de lei vechi de la directorul unei societăți comerciale din Oradea, pentru a interveni pe lângă funcționari din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în vederea deconadjunctării preferențiale a unor plăți restante în valoare de aproximativ 185 miliarde de lei vechi, pentru lucrări efectuate de societatea orădeană în beneficiul Administrației Naționale Apele Române SA, informa Direcția Națională Anticorupție.
Pe de altă parte, Ioan Lascău se află deja în închisoare, după ce a fost condamnat, la 8 martie 2013, de către un complet de trei judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție într-un dosar în care, în 2006, procurorii Direcției Naționale Anticorupție Oradea l-au trimis în judecată, alături de afaceristul orădean Ranyak Zoltan, pentru efectuarea unor operațiuni financiare incompatibile cu funcția și utilizarea unor informații deținute în virtutea atribuțiilor de serviciu, luare de mită, abuz în serviciu contra intereselor publice, participație improprie la evaziune fiscală, fals în înscrisuri sub semnătură privată, spălare de bani și bancrută frauduloasă.
Cu opinie majoritară, judecătorii ICCJ l-au condamnat la trei ani de detenție pentru spălare de bani și trei ani și două luni de închisoare pentru luare de mită, constatând intervenția prescripției în cazul efectuării operațiunii financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția.

Mihai Niculescu