Ridicarea țării a fost posibilă prin vitejia și jertfa a mii de eroi, prin înțelepciunea slujitorilor altarului, prin abilitatea oamenilor politici, prin creația unor iluștri reprezentanți ai științei și culturii românești, toți formând Panteonul de aur al țării noastre, zestrea ei cea mai de preț.
Poporul nostru a știut dintotdeauna să le cinstească memoria. Dovadă stau nenumăratele monumente ridicate pe tot cuprinsul țării. Prin metafora pietrei, a marmurei sau a metalului, statuile, busturile, troițele, obeliscurile, mausoleele sunt menite a cinsti pe marii oameni ai țării. Din aceeași "istorie vie a neamului" fac, fără îndoială, parte și locurile unde ei își dorm somnul de veci. Locuri precum Cozia, Putna, Dealu, Snagov, Arnota, Trei Ierarhi, Țebea, Câmpulung, Curtea de Argeș, Alba Iulia, Mărăști, Mărășești, Moisei, Carei, Catedrala Patriarhală, cimitirele Belu din București sau Eternitatea din Iași – pentru a nu aminti decât câteva – au intrat pentru totdeauna în conștiința națiunii ca locuri de pioasă aducere-aminte, cu o mare încărcătură emoțională, dătătoare de tărie și speranță.
Un monument care să le unească însă pe toate lipsește încă. Ridicarea în Capitala țării a unui Panteon al marilor personalități ale națiunii ar reprezenta un act de adâncă recunoștință față de marii oameni ai neamului, o dovadă de înaltă cinstire și un loc de permanent pelerinaj.
Ideea nu este nouă. Însuși regele Carol I, în testamentul său, ținea să precizeze: "Doresc ca corpul meu să fie îngropat lângă biserica Curtei de Argeș, reclădită de mine și care poate deveni mormântul dinastiei române; însă când capitala regatului va cere ca cenușile mele să rămână în mijlocul iubiților mei bucureșteni, atunci înmormântarea la Curtea de Argeș va fi provizorie, până ce se va clădi un mausoleu pe o înălțime împrejurul orașului".
Ideea a rămas însă, și astăzi îi revine Academiei Române să o reia. Adevărat areopag al științei și culturii românești, Academia Română a fost instituția care, încă de la începuturile ei, acum 142 de ani, a simbolizat unitatea culturală a tuturor românilor. Ea "reunea în cercul restrâns al viitoarei Academii pe bărbații luminați din toate ținuturile românești și astfel România de azi își găsea de o jumătate de secol patria comună sub acoperișul tânărului așezământ", după cum se exprima regele Ferdinand Întregitorul cu ocazia sărbătoririi unei jumătăți de veac de existență a supremei instituții de cultură și de știință a țării.
De aceea nu este întâmplător că astăzi, când sărbătorim scurgerea a nouă decenii de la Marea Unire, când gândul nostru se îndreaptă spre toți cei care au contribuit la înfăptuirea ei – cărturari și cronicari, mânuitori de condei, slujitori ai altarelor și școlilor, eroi și martiri – Academia Română este instituția care lansează oficial proiectul ridicării în București a unui Panteon al României, ca un gest de înaltă cinstire a înaintașilor, pildă pentru generațiile de azi și de mâine.
Acad. Ionel Haiduc
Președintele Academiei Române
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
