La aproximativ un an de la preluarea puterii, după decesul subit al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (n.r. – 19 martie 1965), tânărul conducător Nicolae Ceaușescu părea apropiat – sau cel puțin simula apropierea – de cele sfinte. Acest lucru este reliefat prin intermediul a două fotografii-document din timpul vizitei de partid și de stat de la Mănăstirea Neamț din 1966, când am avut prilejul să-l vedem pe Ceaușescu intrând în sfânta biserică și ascultându-l cu pioșenie pe starostele mănăstirii. Dacă în 1966 la Neamț observăm un Ceaușescu uimit de arhitectura și de pictura mănăstirii, la mijlocul anilor 80 se transformă, în demența lui ca urmare a diabetului de care suferea, într-un "distrugător al locurilor sfinte" și, implicit, într-un ateu lipsit de orice apropiere de Dumnezeu. Astăzi, când epoca sa este deja obiect de studiu pentru cei care studiază istoria comunismului românesc, ateismul său este privit ca o expresie a firii sale, a dorinței acestuia de a rupe legătura dintre credință și popor, în contextul în care Biserica Ortodoxă Română fusese aservită întru totul de către regim. Sebastian Rusu
¥ A 420,"Fototeca online a comunismului românesc", (16.12.2008), (ANIC, Fond ISISP, Nicolae Ceaușescu – Albume, Conducători de partid și de stat la Mănăstirea Neamț, cota 372/1966)
¥ A 421,"Fototeca online a comunismului românesc", (16.12.2008), (ANIC, Fond ISISP, Nicolae Ceaușescu – Albume, Conducători de partid și de stat la Mănăstirea Neamț, cota 372/1966)
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
