La aproximativ un an de la preluarea puterii, după decesul subit al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (n.r. – 19 martie 1965), tânărul conducător Nicolae Ceaușescu părea apropiat – sau cel puțin simula apropierea – de cele sfinte. Acest lucru este reliefat prin intermediul a două fotografii-document din timpul vizitei de partid și de stat de la Mănăstirea Neamț din 1966, când am avut prilejul să-l vedem pe Ceaușescu intrând în sfânta biserică și ascultându-l cu pioșenie pe starostele mănăstirii. Dacă în 1966 la Neamț observăm un Ceaușescu uimit de arhitectura și de pictura mănăstirii, la mijlocul anilor 80 se transformă, în demența lui ca urmare a diabetului de care suferea, într-un "distrugător al locurilor sfinte" și, implicit, într-un ateu lipsit de orice apropiere de Dumnezeu. Astăzi, când epoca sa este deja obiect de studiu pentru cei care studiază istoria comunismului românesc, ateismul său este privit ca o expresie a firii sale, a dorinței acestuia de a rupe legătura dintre credință și popor, în contextul în care Biserica Ortodoxă Română fusese aservită întru totul de către regim. Sebastian Rusu
¥ A 420,"Fototeca online a comunismului românesc", (16.12.2008), (ANIC, Fond ISISP, Nicolae Ceaușescu – Albume, Conducători de partid și de stat la Mănăstirea Neamț, cota 372/1966)
¥ A 421,"Fototeca online a comunismului românesc", (16.12.2008), (ANIC, Fond ISISP, Nicolae Ceaușescu – Albume, Conducători de partid și de stat la Mănăstirea Neamț, cota 372/1966)
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
