Importurile si lipsa de productivitate sufoca zootehnia romaneasca

Exploataţiile agricole individuale au continuat să deţină ponderea în ceea ce priveşte numărul de animale sacrificate în luna noiembrie 2006, însă productivitatea înregistrată este sub nivelul celei din complexurile specializate, unde producţia a cunoscut un avans de circa 21%, comparativ cu luna octombrie. Livrările reduse cantitativ de lapte au condus la scăderea producţiei în sector.

Producţia internă de carne de porc acoperă doar jumătate din necesar, restul fiind asigurat din importuri, care ar putea creşte ca urmare a eliminării taxelor vamale odată cu aderarea la UE. Temându-se de penalizările pe care ar fi trebuit să le acopere dacă stocurile de marfă pe care le deţin vor depăşi media ultimilor ani, jucătorii din industrie au scos pe piaţă cantităţi însemnate de carne şi produse din carne de porc. Astfel, cantităţile livrate din producţia internă au fost sub estimările crescătorilor, chiar dacă au depăşit cu 43,4% nivelul înregistrat în octombrie. Numărul total de exemplare sacrificate a depăşit cu 32,5% nivelul raportat în luna precedentă, potrivit Institutului Naţional de Statistică. Complexurile specializate au reuşit să cumuleze circa 40% din totalul porcinelor sacrificate, rămânând la un nivel constant.

Creşterea livrărilor, coroborată cu punerea pe piaţă a cărnii deţinută în stocuri a condus la scăderea preţurilor pentru kilogramul de carne de porc, însă vânzările au fost sub aşteptările producătorilor, chiar dacă în mod normal acestea sunt în medie, cu 30% mai mari în luna decembrie comparativ cu celelalte luni. În decembrie 2006, preţurile au fost mai mici cu circa 3 lei pe kilogramul de carne în carcasă, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, coborând până la 6,5-7 lei, de la 9-9,8 lei, cât costa în decembrie 2005. Necesarul anual pentru asigurarea cu carne este de 11 milioane de porci, din care 4,5 milioane provin din gospodăriile populaţiei, iar aproximativ un milion de porci se găsesc în unităţile de tip industrial.

Doar piaţa avicolă dă semne de trezire

Cantitatea de carne de vită obţinută în exploataţiile industriale nu a cunoscut fluctuaţii majore în luna noiembrie a anului 2006, faţă de luna anterioară, situându-se puţin peste pragul de 21% din totalul bovinelor sacrificate. În schimb, producţia per ansamblu a cunoscut un regres semnificativ, ca urmare a reducerii numărului total de bovine sacrificate cu 33,3%, iar greutatea în carcasă s-a diminuat cu aproape 40%. Situaţia este similară şi în cazul ovinelor şi caprinelor, numărul exemplarelor sacrificate fiind în scădere cu 17,3%, în timp ce după greutatea în carcasă, reducerea este de aproape 35%. Cât priveşte producţia în unităţile industriale, aceasta a reprezentat peste 8% din total, în scădere cu 29,2% din punctul de vedere al capetelor sacrificate şi cu 27,2% după greutatea în carcasă.

Sectorul avicol a înregistrat în intervalul menţionat o evoluţie ascendentă, numărul total al păsărilor sacrificate urcând cu 2,8%, respectiv cu 12,5% după greutatea în carcasă. Complexurile avicole au concentrat aproape 70% din total, menţinându-se astfel la nivelul din octombrie în ceea ce priveşte efectivele sacrificate, dar fiind în scădere cu 6% din punctul de vedere al greutăţii în carcasă.

Mai puţin lapte

Scăderea cantităţii de lapte colectat în luna noiembrie din 2006 a condus reducerea producţiei per ansamblu. Aceştia au livrat pe piaţă cu 592 tone de lapte de consum, mai mult decât în octombrie, ajungând la 15.055 tone. Comparativ cu luna anterioară, în luna noiembrie 2006, cantitatea de lapte de vacă colectată de către unităţile procesatoare a scăzut cu 14,7%, până la puţin peste 80.000 de tone. Nici producţia de smântână de consum, unt sau iaurtul şi produsele similare nu au avut o evoluţie pozitivă. Cum brânzeturile româneşti sunt obţinute în proporţie de peste 95% din lapte de vacă, producţia a înregistrat un regres de aproape 20%.

Cota de lapte atribuită României este de 3,057 milioane tone. Dacă însă nu vom reuşi să atingem aceste praguri, UE poate dispune micşorarea cotei, ori aceasta este singura care le conferă fermierilor români dreptul de producţie şi comercializare.