Jilțul

Rezultatele candidaților la BEC sunt la fel de proaste ca la Bac: din 15 partide înscrise, șapte au căzut, din 11 candidați independenți, șapte au picat. N-au fost în stare nici să-și facă dosarul. Ba le lipseau semnăturile, ba niște acte. Printre respinși se numără și partidele siameze PRM (unul cu capul lui Vadim, altul cu al lui Funar) iar dintre independenți victima cea mai cunoscută e Mircea Diaconu a cărui incompatibilitate decisă de ICCJ și-a spus cuvântul. Nu se știe ce-a fost în capul premierului Ponta și al lui Felix (cu A3 cu tot) când s-au apucat să susțină o cauză pierdută. Pesemne că tentația de a învinge justiția a fost mai puternică decât rațiunea (aflată oricum în disgrație). Păcat că Mircea Diaconu s-a lăsat distribuit într-un rol atât de ingrat, de spărgător de lege. Premierul și-a jucat și el rolul de personaj modest care „nu s-a simțit confortabil” văzând cum stătea președintele „în jilț, ca ?ê?£tefan cel Mare” la ședința solemnă a Parlamentului. I s-a părut „ridicol” așa că „după decembrie am cerut să arunce scaunul sau jilțul să fie rezervat numai regelui și patriarhului”. Când stăteau dnii Iliescu și Constantinescu în jilț, nu i se părea ridicol. Oricum, nu se știe pe ce bază „cere” Ponta să se arunce scaunele din parlament, cum să se facă protocolul și cine are dreptul la jilț. E remarcabil însă că a devenit monarhist. Imediat, la Ghiță tv s-a consemnat victoria premierului asupra jilțului: „decizia lui Ponta care-l pune la punct pe Băsescu”. Păi, „după decembrie” e alt președinte. Așa că au ratat punctul. Dl. Băsescu amenință la rându-i jilțul de premier: „nu sunt încă atât de în vârstă încât dacă cineva m-ar ruga să-i pun țara pe șine, n-aș face-o: un an, cu contract; aș face instituțiile să funcționeze”. Parcă deunăzi susținea că instituțiile funcționează. Dl. Băsescu a ajuns de poveste: face într-un an ce n-a putut face în zece – ca președinte. Haida, de! Ar fi bine să nu abuzeze de naivitățile sale sexagenare. Dl. Ponta consideră deja că dl. Băsescu reprezintă trecutul iar el însuși reprezintă viitorul. Prezentul nu e reprezentat de nimeni. Toți fug de prezent. Premierul s-a refugiat după opinia lui Crin într-o „operetă proastă” unde „cine nu defilează pe marșurile lui Ponta și Zgonea e băsist”. Evident, Ponta e contrabasist. ?ê?£i are o partitură limitată: „dl. Ponta o să trebuiască să opteze între președinție și nimic” a observat Crin care are aceleași opțiuni. Alegătorii, în schimb, trebuie să opteze între nimic bun și nimic altceva.

Tia ?ê?£erbănescu