Rebotezarea strazilor scoate bani din buzunarele cetatenilor

Îmi amintesc cum în primii ani după Revoluţie, sute de străzi din Bucureşti s-au scuturat de numele cu rezonanţe comuniste şi s-au întors la denumirile de dinaintea Primului Război Mondial. La 18 ani distanţă de acele evenimente, stau şi mă întreb dacă nu cumva ar fi fost mult mai util romanilor să li se schimbe şi toate acele nume urate de localităţi sau străzi? Asta pentru că am auzit că în Belgia, numele unei comune numită Foametea a fost schimbat în Sf. Maria. Cică ăla care a fost cu ideea s-a gandit că Sf. Maria i-ar putea ajuta pe localnici să scape fără pierderi din Primul Război Mondial. Una peste alta, se pare că în Bucureştiul european, din anul 1996 şi pană acum, cam 40 de artere au fost rebotezate. Dar tot în perioada asta, edilii au botezat peste 200 de artere noi de circulaţie, parcuri şi pieţe. Cică motivul ar fi că reprezentanţii noştri încearcă să atribuie denumiri doar străzilor nou-înfiinţate. Asta este un motiv pentru bucureşteni de a fi ameţiţi din cauza denumirilor care s-au tot schimbat de-a lungul anilor, unele modificări fiind de-a dreptul fără nici o logică.

La noi, orice schimbare de regim atrage după sine o veritabilă răfuială onomastică. După evenimentele din decembrie 1989, au căzut pradă furiei cine vrei şi cine nu vrei. Nici acum nu am înţeles de pildă de ce a trebuit redenumită, în Timişoara, strada Turgheniev. Doar pentru că scriitorul a fost rus? Dar el n-a avut nici o treabă cu oroarea comunistă! Asta cu atat mai mult cu cat în oraş existau pană mai ieri vreo douăzeci de străzi fără nume – unele dintre ele rămase nebotezate de prin anul 1720! Potrivit istoricilor, încă din secolul al XIX-lea a existat obiceiul de a se reboteza străzile după preferinţele şi culoarea politică a momentului. Se pare că acest aspect a fost influenţat tot timpul de conjunctura politică naţională sau internaţională. Spre exemplu, Piaţa Charles De Gaulle s-a numit Aviatorilor, apoi Hitler, după care Stalin. O istorie plină de probleme şi nemulţumiri are şi strada Orlando, din zona Calea Victoriei. După moartea actriţei Gina Patrichi, oamenii de cultură au propus ca o stradă să-i poarte numele. Aşa că au pus ochii pe strada Orlando, care din anul 2004 a devenit Gina Patrichi, însă numai pentru o vreme. Asta pentru că oficialii Ambasadei Italiei au considerat că, deşi fosta noastră cantăreaţă a făcut multe pentru poporul nostru, şi mai ales pentru breaslă, mai multă rezonanţă are totuşi numele fostului prim-ministru al Italiei, Orlando Vittorio Emanuelle, şi strada a revenit la vechiul nume.

Schimbare de amorul artei

Conform datelor puse la dispoziţie de Departamentul Relaţii Mass-Media din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, potrivit legislaţiei, oricine poate propune schimbarea sau atribuirea unei denumiri de străzi. Toate acestea se fac doar după finalizarea unui referendum pe strada cu pricina. Municipalitatea primeşte cererile, care ajung apoi la Serviciul Nomenclatură Urbană, unde este întocmit raportul de specialitate. Apoi, dosarul pleacă la Secretariatul General al Consiliului Bucureşti, unde ia forma unui proiect de hotărare de consiliu, după care ajunge la Comisia de atribuire de denumiri din cadrul Prefecturii. Aşa s-a ajuns în situaţia în care mulţi bucureşteni locuiesc pe o anumită stradă în actele personale, însă harta nu consfinţeşte permutarea. Bucureştenii spun că este neplăcut să fii pus în faţa unei schimbări pe care nu ţi-o doreşti. Mă întreb cum se poate clarifica problema riveranilor de pe bulevardul 1 Mai, fost Ion Mihalache, fost Compozitorilor. Pe caţi i-am întrebat ieri, nici nu ştiau cum se numeşte, de fapt. Iar oamenii din zonă par sătui să-şi tot schimbe actele. Şi strada Smaranda Brăescu s-a numit o vreme Zăgazului, pentru ca acum să fie iar Smaranda Brăescu. Oare pentru cată vreme? O altă mare problemă este înregistrată pe străzile ori aleile nou înfiinţate. Cu toate că există de ceva vreme, aleile Ninsorii, Taifunului şi Tornadei sunt de negăsit în ghidul străzilor pe 2006. În acest context, se pare că, de acum înainte, străzile din Capitală nu-şi vor mai putea schimba denumirile peste noapte. Municipalitatea se gandeşte să limiteze schimbările pentru că oamenii au nevoie de timp să se obişnuiască.

Bălmăjeală organizată

Mai ştiţi Parcul Ioanid? Care Parc Ioanid? Acesta nu mai există pe harta Bucureştiului. În locul lui, a apărut Parcul Ion Voicu. Parcul Ioanid a fost un omagiu adresat celui care cedase Primăriei Bucureşti teren pentru viitoarele bijuterii arhitectonice, din porţiunea străzilor Dumbrava Roşie, Polonă, Aurel Vlaicu şi Bulevardul Dacia. Unde o fi stat logica în această decizie, nu prea ştim, pentru că nici o autoritate publică nu ne-a putut lămuri. Dar îl mai ştiţi pe ziaristul francez care a murit în acel 1989? Pentru Jean Luis Calderon, în 2001 viceprimarul de atunci al Capitalei a propus să i se dea numele unei străzi, exact acolo unde apucase să trăiască ceva vreme, la numărul 11 . Numai că strada este plină de contradicţii şi asta deoarece pe alocuri se numeşte Calderon şi prin alte locuri prof. dr. Dimitrie Gerota – chirurg şi filantrop . Anatolie Anton de la Primăria sectorului 2 spune că nu prea ştie de unde vine bălmăjeala asta însă, zice el, clar nu este vina Primăriei sector 2. Mai în jos pe strada Tudor Arghezi, paralelă cu Jean Luis Calderon sau Dimitrie Gerota, cum s-o chema, vedem că strada se cheamă şi Theo Peter. Dar autorităţile ridică din umăr şi spun că -nu au mancat usturoi şi nici gura nu le miroase-.

Cum este la alţii

Citeam undeva că în Arkansas puteţi conduce pe -Creasta constipaţiei-, după care puteţi să o luaţi în jos pe drumul -Departe de toaletă-. Tot ei mai au şi plăcerea macabră să conducă pe străzi ca -Umbrele Morţii-, -Plină de Sange- sau -O, Doamne!-. Apoi în Marea Britanie, localitatea Yeadon, din apropiere de Leeds, are o stradă ce se numeşte simplu Fotbal. Dar în York cea mai scurtă stradă are cel mai lung nume- Whipmawhopmagate. Şi în Irlanda, multe din numele interesante de străzi din Dublin, ca de exemplu Dunghill Lane, Bog Street, Murdering Lane, Bumbaliff*s Lane şi Maccgillamocholmog au fost schimbate cu alte nume mai normale. Vecinii noştri din Moscova sunt fani John Lennon. Altfel nu-mi explic cum o stradă din Chelyabinsk, un oraş din Munţii Urali, îi poartă numele, înainte numindu-se Uniunea Sovietică. Pe de altă parte, ştiu că Egiptul a început să aibă relaţii diplomatice cu Iranul doar după anul 2004, cand numele străzii Khaled Eslamboli a fost schimbat în Intifada. Se ştie din istoria recentă că Eslamboli l-a asasinat pe Sadat, preşedinte al Egiptului. Nici consulul Marii Britanii în Iran nu a fost foarte fericit cand Strada Churchill, unde era amplasată ambasada ţării sale, a fost redenumită în Strada Bobby Sand. Străzile din Saigon – Vietnam au, de cele mai multe ori, numele produselor care se găsesc de cumpărat în zonă: Hang Mam (Strada Sos de Peşte), Duong Dhan (Strada Prostituatelor) sau Hang Ruoi (Strada Viermilor). Un vechi cartier Saigon poartă numele de 36 de străzi, dar nimeni nu ştie de ce, pentru că în realitate sunt de două ori mai multe.