-Regele si Patria- – basca printisorii

Peripetiile de dupa decembrie 1989 ale Casei Regale a Romaniei si ale unor rude mai mult sau mai putin directe au aratat ca – desi si-a petrecut o buna parte a existentei in occident – -gena- si anumite caracteristici de baza ale poporului roman s-au conservat destul de bine. Dupa cele cateva tentative esuate de a reveni in Romania pe timpul guvernarii lui Petre Roman – cand liderii FSN in frunte cu Ion Iliescu se fereau ca dracu* de tamaie de monarhie, fapt pentru care Regele ba a fost fugarit pe sosele, ba L-au intors de la scara avionului la Otopeni -, Majestatea SA Mihai I de Romania a reusit sa revina pe cale legala in tara, gratie permisiunii guvernului Stolojan. Trebuie reamintit ca Regele Mihai nu si-a pierdut niciodata cetatenia romana, la care nu a renuntat, ci i-a fost retrasa abuziv de regimul comunist. Pe de alta parte, trebuie sa recunoastem ca nerabdarea si anumiti sfatuitori de conjunctura L-au impins pe Suveran la acele incercari copilaresti de a reveni in Romania, ignorand interdictia autoritatilor legale ale statului la acea ora, fapt care L-a plasat intr-o postura deloc demna si in totala neconcordanta cu prestigiul si rangul Sau. Revenirea Sa in tara dupa aproape 50 de ani a scos pe strazile Bucurestiului mai multa lume decat in decembrie 1989, constituind unul din rarele momente -europene- din istoria postdecembrista a romanilor, opozitia politica si elita intelectuala vazand atunci in Regele Mihai personalitatea si instanta morala apta de a fi opusa regimului Iliescu. Cu atat mai mare a fost dezamagirea majoritatii sustinatorilor Sai cand dupa revenirea regimului Iliescu la putere, in anul 2000, familia regala, Regele Mihai, a consimtit la o asa-zisa impacare cu Ion Iliescu si -camarila- sa. Sigur, se pot invoca mai multe argumente care ar scuza schimbarea de atitudine a Casei Regale, la loc -de cinste- tronand totala dezamagire produsa de guvernarea CDR (+sau – Emil Constatinescu), guvernare care s-a facut serios ca ploua fata de promisiunile sforaitoare facute Regelui, ba chiar a cautat prosteste, cu obstinatie, sa se -distanteze- de orice avea legatura cu Regele Mihai si ideea de monarhie. Pe de alta parte, -apropierea- lui Iliescu de Casa Regala s-a inscris in strategia mai larga de -occidentalizare-, de -americanizare- – in fapt cosmetizare a imaginii guvernarii social-democrate de la Bucuresti care alerga cu limba scoasa dupa NATO si UE, fiind gata la aproape orice compromis pentru a trece drept democrati sadea in ochii strainatatii. In aceste conditii, Regelui i-au fost retrocedate cateva proprietati confiscate de comunisti, a fost primit la Cotroceni (ca -oaspete- in palatul stramosilor Sai), a fost investit oficial cu titulatura onorifica de ambasador de bune oficii al Romaniei pentru a face campanie pro-NATO si UE pentru Bucuresti si, colac peste pupaza, Principesa Margareta s-a casatorit cu actorul Radu Duda, fiu al unei familii de PSD-isti cu acte in regula, care a devenit automat Print.

De ce s-au intamplat toate astea nu avem noi caderea sa judecam, dar putem spune fara nici o retinere ca aparitia in peisaj a veleitarului Paul Lambrino – amic al lui V.C. Tudor -, care se viseaza print, si contestarea titulaturii obtinute legal de catre Radu Duda nu sunt decat amanunte total insignifiante, oricati masoni ar fi implicati, amanunte care-s ca si cum n-ar fi fata de Majestatea Sa Mihai I de Romania.