Unul dintre principiile fundamentale instituite de Legea 10/2001 este acela al restituirii in natura a imobilelor preluate abuziv in perioada comunista. Numai ca aceste imobile fie nu mai exista, fie nu se mai pot restitui ca atare, fie au intrat in posesia altor persoane. In aceste cazuri, legea nu lasa -nationalizatii- cu ochii in soare, ci le propune alte forme de despagubire. Printre acestea se numara si actiuni la societati listate pe piata de capital sau titluri de valoare nominala. Iar daca masurile reparatorii care s-au concretizat prin restituirea imobilelor in cauza sau acordarea de importante sume banesti s-au mai rezolvat cat de cat, atunci cand a venit vorba de actiuni sau titluri de valoare, beneficiarii au inceput sa-si dea in petic. Pentru ca inca nu e clar cine ar trebui sa faca o evaluare a imobilelor in cauza, autoritatile implicate in aceste despagubiri s-au trezit cu niste sume imense, care depaseau de foarte multe ori contractele de vanzare-cumparare de actiuni incheiate in urma privatizarilor. Pe de alta parte, notificarile inregistrate pana in acest an contin evaluari estimative, care depasesc de aproape 10 ori intreg capitalul social administrat de autoritatea desemnata cu solutionarea acestora (AVAS). Cu alte cuvinte, daca tot e -restitutio in integrum-, ce-ar fi sa punem mana pe ceva mai mult? C-asa-i romanu*, strangator. In plus, din statistici reiese faptul ca majoritatea cererilor au ca obiect actiuni la societati comerciale de interes national, cum ar fi cele incluse in programele PSAL I si PSAL II. Acordarea de actiuni la aceste societati ar pune in pericol accelerarea procesului de privatizare, diminuarea deficitului bugetar si atragerea investitiilor straine, iar toate aceste obiective au fost stabilite in acorduri cu Banca Mondiala sau Fondul Monetar International. Specialistii in domeniu sustin ca aplicarea acestei legi va duce la blocarea intregului proces de privatizare, din cauza faptului ca, pana acum, solutionarea cererilor sau privatizarea societatilor la care exista solicitari de restituire in natura sau prin echivalent va fi ingreunata, iar pachetele de actiuni vor deveni neatractive pentru investitorii strategici.
Si ca sa nu se spuna ca avem ceva impotriva nationalizatilor si cu dreptul lor de a-si recupera proprietatile intr-o forma sau alta, trebuie sa mentionam si una dintre marile hibe ale acestui act normativ. Legea spune ca si primariile sau prefecturile pot emite decizii sau dispozitii prin care justifica imposibilitatea restituirii in natura a bunurilor imobile revendicate. Iar primarii in cauza nu se opresc la emiterea acestor decizii, ci purced la acordarea de masuri reparatorii in actiuni de sute de miliarde de lei. Pai o fi greu sa convingi un primar din comuna X ca n-ai ce face cu terenul sau imobilul din zona Y, pe care ori cresc balarii cat casa, ori se afla vreo constructie intr-o mare paragina si sa-ti dea si tie cateva sute de mii de actiuni la vreo societate de la Bursa de Valori sau de la Rasdaq? Si uite-asa sa te trezesti actionar majoritar la cine stie ce companie? Nu-i deloc greu.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
