Ziua Portilor Deschise la guvern, cu un Nastase grabit, -cu treburi-

Mai sunt doar doua luni pana cand politicienii vor trece prin emotiile cauzate de furcile caudine ale votului dat de catre romanul de rand. Ca atare, orice manifestare, orice actiune prin care cei care aspira la statutul de ales al neamului pot capata mai mult capital de imagine este fructificat, totul imbracat insa in haina grijii fata de cetateanul neglijat timp de patru ani sau sub masca demersurilor de crestere a transparentei institutiilor publice. Dupa ce cu ceva vreme in urma actualul prim-ministru, Adrian Nastase, era sigur in proportie de 99% ca va candida pentru jiltul de sef al statului existent in Palatul Cotroceni, cochetand cu procentul neglijabil al nesigurantei, anuntarea oficiala cu surle si trambite la Congresul PSD a candidaturii sale a dat startul unei noi serii de actiuni de promovare a imaginii sale. Astfel, premierul si totodata presedintele partidului celor trei trandafiri a reluat ieri o mai veche traditie guvernamentala – cea a portilor deschise la Palatul Victoria, dupa ce in primii trei ani de guvernare zona era cunoscuta mai mult datorita lunetistilor de pe acoperisuri, masinilor cu girofar si sepepistilor care patrulau in zona, ce asigurau perdeaua de protectie a liderului social-democrat pentru ca acesta sa nu fie deranjat prea tare de vulgul mioritic. Mii de oameni, mai tineri si mai batrani, unii curiosi, altii necajiti, au format la poarta guvernului, pe o canicula covarsitoare, siruri lungi ce aminteau de vechile cozi la lapte si carne de pe vremea raposatului, cu imbulzelile de rigoare, pentru a se putea minuna de confortul ministeriabililor si, de ce nu, chiar sa aiba onoarea de a da mana cu -prezidentiabilul- Nastase.

-Veniti, aplaudati, plecati si votati-

De altfel, prim-ministrul s-a grabit sa nu insele asteptarile potentialilor votanti. Cei care s-au sculat devreme si au ajuns printre primii la portile palatului guvernamental au avut ocazia, pentru cateva minute, sa-l vada pe Nastase in carne si oase, si chiar sa primeasca autografe, in schimbul efortului facut, premierul a fost recompensat cu plangeri si reclamatii scrise din partea celor prezenti, cele mai multe privind nivelul scazut al pensiilor si al salariilor.

Nastase, insotit de secretarul general al guvernului, Eugen Bejinariu, si de ministrul delegat pentru relatia cu parlamentul, Serban Nicolae, nu s-a dezmins nici de aceasta data, grabindu-se sa-i asigure pe oamenii necajiti ca le cunoaste problemele si ca va incerca in continuare sa caute solutii de rezolvare. Totul in goana spre masina care urma sa-l duca cu treburi in afara palatului Victoria. Nenorocosii care au urmat au avut de infruntat soarele tot mai arzator, nervozitatea vizitatorilor crescand pe masura ce trecea timpul. Printre ei, unii mai prevazatori cu umbrele sau coifuri de ziar pe cap, dar si oameni obositi, imbracati saracacios, veniti sa-si spuna pasurile la -domn* Nastase-, din Ploiesti, Iasi, Braila sau tocmai din Maramures. Cu priviri oarecum ratacite, mirosind a provincie, acestia erau impinsi de colo pana colo de catre bucurestenii grabiti sa beneficieze de racoarea salilor guvernamentale. Daca multi preferau sa ignore caracterul electoral al actiunii, dorind sa vada interioarele cladirii, cativa nu stiau nici macar ce viziteaza. -Am venit sa vad cladirea prezedentiala-, sustine un domn la varsta a doua din multime. Pus la curent ca acolo adasta insa Guvernul, respectivul a continuat netulburat -Ce, nu e Nastase presedintele guvernului?-. Confuzia nu se regasea doar in randul oamenilor mai in varsta, unii tineri crezand ca vor vizita… parlamentul. O data cu cresterea gradelor Celsius crestea si naduful oamenilor, care incepeau sa regrete impulsul care i-a adus la poarta guvernului. Altii, animati de speranta ca vor gasi pe cineva in interior care sa le asculte necazurile, isi pregateau hartiile pe care le carasera dupa ei pentru a-si pleda cauza. Mai la umbra, asteptand sa le vina randul, cateva doamne se lansasera intr-o polemica pe marginea carismei unor politicieni. -Hai, lasati-ma cu Boc, ca nu e chiar atat de dragalas-, a conchis o pensionara mai cocheta, comparandu-l cu Nastase. Cativa metri mai incolo, un grup de eleve de liceu, si numai, imbracate in stiul mai rebel al adolescentilor de azi, parea a sti mai multe despre ceea ce voiau sa vada in cursul vizitei. -Suntem fani Nastase si am venit cu ceva grenade-, raspund glumet fetele, redevenind apoi mai serioase. -Am vazut la tv cabinetul premierului, dar si sala de sedinta, cu masa aia mare, alba-, precizeaza Mihaila Simona, o eleva din grup. -Nu ascultam numai Red Hot Chili Peppers-, continua ea parca in chip de scuza. La poarta, imbulzeala de moment, prilej de veselie pentru unii. -Poate ca il deranjeaza pe primul-ministru, poate face o lege importanta, acum inainte de alegeri, ca sa dea bine-, comenteaza mucalit un tanar. -Veniti, aplaudati, plecati si votati-, continua acesta, definind in propria sa viziune caracterul actiunii, spre nemultumirea unor batrani din apropiere, indignati de atata lipsa de respect dovedita fata de autoritatea statului.

Unde-i berea, unde-i micul?

De un tratament similar din partea vizitatorilor a beneficiat si presedintele Asociatiei Nationale a Functionarilor Publici, Bogdan Draghici, venit sa protesteze intr-o maniera originala fata de tratamentul de care se bucura aceasta categorie profesionala si fata de -jalnicul exercitiu de imagine- reprezentat de festivitatea portilor deschise. -Inarmat- cu o matura, un faras, o lupa, un portmoneu, o lingura de lemn si… 4.000 de lei, acesta le-a predat functionarilor de la Victoria, ca un cadou pentru Nastase, si performantele sau, mai bine spus, contraperformantele inregistrate in timpul actualei guvernari. -Domnul nu are ce face, fereasca Dumnezeu sa ajunga la guvernare un astfel de nenorocit-, sustine o batrana, fana infocata a premierului. De altfel, libertatea de exprimare era un concept total necunoscut acesteia, ea cerand ziaristilor sa nu mai ia interviuri protestatarului. -Nu are voie sa se exprime astfel-, a strigat pensionara, tare indignata, in timp ce altii ii tineau hangul, considerandu-l pe cel vizat -doar un milog-. Altii faceau haz de necaz. -Am venit sa dam mana cu domnul prim-ministru. E baiat bun si face treaba, adica ar fi mai bine sa-si cam vada de treaba-, afirma unul, in timp ce colegul sau, satul de statul la coada, se apuca sa critice practica pesedista a micului si a berii. -Parca se da carne. Se da un carnat d-ala infestat si un pahar de bere, ca peste doua luni sa devenim mai tampiti la alegeri-, conchide amar acesta.

Palatul Victoria si -amprenta- artistica a lui Nastase

Vizitatorii nu aveau sa primeasca nici una, nici alta, ci doar explicatiile, destul de laconice, pe care ghizii le dadeau in timpul turului. Astfel, pe langa putinele date istorice transmise, oamenii mai aflau uimiti ca seful cancelariei premierului, Alin Theodorescu, are patru copii, ca ministrul Bejinariu impartaseste, alaturi de vanatoare, si pasiunea pentru arta a superiorului sau, a carui poza se afla, de altfel, la loc de cinste in spatele biroului sau. Cabinetele celor doi inalti demnitari guvernamentali intareau spusele ghizilor – cel al lui Bejinariu era decorat cu tablouri romanesti si icoane vechi, dar facea o figura palida pe langa cabinetul impozant al sefului sau -, peste tot tablouri, sculpturi din abanos sau din metal, carti vechi cu ferecaturi aurite iscusit lucrate si lista poate continua. De altfel, nota personala data de Nastase Cabinetului sau se putea regasi si in Salonul de protocol – Miro, unde lucrarile de arta se aflau in elementul lor. Pentru cei mai dornici de cunoastere, sfarsitul turului le putea oferi mai multe date decat cele primite de la ghizi – un scurt istoric de doua pagini pe care il primeau din partea functionarelor zambitoare, alaturi de calendarul pe care se odihnea, intr-o incercare de zambet, figura lui Adrian Nastase, prim-ministru si, prin voia poporului, prezidentiabil pentru patru ani.