DST și filiera românească (III)

Neutralizarea rețelei românești din subordinea lui Caraman avea să se petreacă în urma defectării lui Dan Iacobescu în iulie 1969, în Anglia. Practic, în urma acțiunii de debriefing la care a fost supus defectorul de către serviciile secrete britanice, s-au putut corela informații prețioase care au evidențiat, după cum spune în memoriile sale Rochet, filiera constituită prin seducție și șantaj de către diplomații acoperiți ai Ambasadei R.P. Române la Paris. După atenționarea trimisă de către oficialii M6 conducerii DST-ului, rețeaua românească a fost imediat destructurată prin intervenția în forță a agenților serviciilor secrete franceze și belgiene. Astfel că, pe 4 august 1969, serviciul special belgian l-a arestat pe Francis, angajat al NATO care, după patru zile de interogatorii, a mărturisit amănunte importante despre documentele pe care le furase în beneficiul Pactului de la Varșovia. Pe 5 august a urmat Jean-Pierre, care a mărturisit și el trădarea comisă. În săptămânile următoare, agenții DST-ului nu au stat degeaba și i-au arestat pe cifrorul Pierre, funcționara Sylvie,  Klaus – membru al ODCE, polițistul Gerard și furnizorul Robert, care au fost anchetați amănunțit de către comisia de anchetatori. Acestei liste de trădători i s-a mai adăugat și un agent sub falsă identitate de origine română, cunoscut sub acronimul de „Atheas“. Pe de altă parte, în urma anchetei realizate sub coordonarea Ministerului de Interne francez s-a ajuns la concluzia că beneficiarul principal al sustragerii documentelor și microfilmelor top secret a fost KGB-ul.

Epilogul vânătorii de fantome

După consumarea acestui episod, Rochet nota în memoriile sale: „Nu există niciun tabu pentru noi: fie că e vorba de Ministerul Afacerilor Externe sau de alt minister, fie că e vorba de civili sau militari, de un serviciu public sau de o întreprindere privată, orice dosar de trădare trebuie transmis justiției. Așa se va întâmpla cât timp voi conduce acest serviciu! O vom face indiferent ce spun unii!“. În cursul anchetei judiciare, cetățenii francezi implicați au fost  condamnați la pedepse între 15 și 20 de ani de închisoare, în timp ce spionii români din subordinea lui Caraman au fost expulzați de pe teritoriul francez, în urma dreptului diplomatic de care aceștia beneficiau. Pe de altă parte, lista celor 14 a fost publicată în presa franceză în ordine alfabetică: Mihail Caraman, Pavel Cismaru, Victor Dorobanțu, Mihail Georgescu, Mihail Ilie, Mihail Ionescu,  Constantin Mirea, Martin Negrea, Ion Păduraru, Mihail Simula, Mihail Tincu, Ion Tomescu, Eugen Vișan și defectorul Dan Iacobescu. În urma acestei afaceri clasice de spionaj, DST-ul a rămas cu imaginea pătată, în timp ce un deputat  gaullist a minimalizat în presă rolul acestui eveniment pentru securitatea Alianței Nord-Atlantice și, implicit, pentru imaginea Franței: „DST ar fi în stare să dea regimului lovitura de grație“. Presa franceză a dezbătut acest episod într-o manieră diferită față de ceea ce s-ar fi așteptat Rochet, implicând greșit în această afacere două nume care nu aveau nicio implicație directă: primul era un agent al SDECE închis în 1969 pentru trădare în favoarea Iugoslaviei și al doilea nume era cel al colonelului Cheyron d’Abzac, care nu fusese implicat în niciun fel în această afacere de spionaj.