8 Martie la Clubul Pensionarilor

Undeva in Pantelimon, pe o straduta ascunsa, intr-un apartament cu patru camere, se afla Clubul Pensionarilor. E cald si miroase a prajituri. Totul e nou, iar casa sclipeste de curatenie. Incet-incet, batranii isi fac aparitia. Sunt veseli si par a fi uitat de pensiile prea mici si de intretinerea prea mare. Vin aici in fiecare vineri, dar stiu ca asta nu e o vineri oarecare, ci una deosebita, Ziua Femeii. Pe masute au fost rasfirate numeroase farfurii cu biscuiti, alune, prajituri, sandvisuri, dar si cosuri pline cu portocale. Directoarea Clubului, Emilia Sandu, da tonul petrecerii si in cateva secunde toata lumea se insufleteste.

Elogiu femeii, la 101 ani

Cel mai trecut prin viata este Hristu Danti. El nu poate dansa, pentru ca nu-l mai ajuta picioarele. Are 101 ani si la viata lui a fost oier. Merge greoi si se spijina intr-o carja. Inalt, solid, cu parul alb si cu mainile tremurande, cu ochii mari si negri, isi aminteste cu mandrie ce frumoasa era viata lui, cand traia in aer liber. Se simte oarecum stingher si are rezerve in ce priveste prieteniile legate aici, insa a tinut sa fie prezent, pentru a aduce un omagiu femeilor pe care le-a cunoscut la Club.

Cea mai vesela este de departe Elena Balan. Ii place sa cante si, daca ar mai tine-o puterile, sa si danseze. Se multumeste insa cu cantatul. Stie cantece populare, iar din cand in cand rosteste o vorba de duh: -Ce poate fi mai rau la un om? Barbatul lenes si femeia bleaga!-. Marturiseste cu voce sprintara ca ar fi vrut sa lucreze in radio, dar ca nu a lasat-o sotul ei, pentru ca ar fi fost inconjurata de prea multi barbati. Elena Balan pastreaza inca trasaturile frumoase si cochetaria din tinerete. Ii place sa se fardeze, obrajii ii sunt dati cu pudra, iar buzele poarta urma rosiatica a unui ruj. Are 74 de ani, dar se simte inca foarte tanara.

Fara suparari

Cu o caciulita bej cu galben, cu pulovar galben, cu mainile ingrijite, e greu sa o scoti din starea ei. Singurul moment in care se intristeaza e atunci cand isi aminteste cu lacrimi in ochi ca, vrand-nevrand, anii si-au lasat amprenta. O mai chinuie pensia mica din care trebuie sa plateasca si intretinerea si sa mai si manance. Isi revine repede si spune ca azi nu trebuie sa se supere.

-Desigur ca-mi place aici. Vin, mai cant, dar imi place sa mai stau si la calculator. Am facut si o poza in fata calculatorului. Pentru noi, asta e o zi foarte frumoasa. Suntem singuri si cine sa aiba grija de noi? Cine sa ne sarbatoreasca noua ziua de 8 Martie acasa?-, marturiseste Elena Balan cu zambetul mereu pe buze. Toti sunt fericiti ca ziua de 8 Martie nu trece pe langa ei, intr-o camera, uitati de lume.

Surpriza petrecerii sunt cantaretii de muzica populara, sositi o data cu primarul sectorului 2, Neculai Ontanu. Incep sa cante cu totii, iar ochii li se scalda in lacrimi de bucurie. Se deschid sticle de sampanie si canta cu totii -La multi ani-, tinand in mainile tremurande cate un fir rosu de garoafa.

Pachete cu mancare in valoare de 150.000 de lei

Batranii stiu ca nici atunci cand vor pleca acasa nu o vor face cu mainile goale. Cei care au grija de ei le-au pregatit cate un pachetel cu produse cosmetice, dar si cu mancare. De fapt, ei primesc cate un pachet cu mancare in fiecare saptamana, in valoare de 150.000 de lei: oua, faina, zahar, mezeluri, paine, branza, fructe, dar si asistenta medicala. Putini sunt cei care stiu ca batranii mai primesc si imbracaminte. Ele sunt aduse din Suedia si impartite in mod egal. Cei care au grija de ei sunt asistenti sociali medicali si un asistent de program. Daca batranii nu pot veni singuri sa-si ia pachetele, merg ei la casele lor. Motivul este unul singur: nu vor ca batranii sa se mai simta singuri si sa se zbata neputinciosi in ghearele saraciei.