Afacerea Moldoplast, un tun de cinci milioane de euro

Reteta unei tepe -perfecte-, patronata de statul roman. Peste 186 miliarde de lei pierdute de stat intr-o afacere catalogata de Curtea de Conturi drept unul dintre cele mai mari tunuri de la Iasi. Prejudiciul va fi prevazut ca atare in bugetul de stat pe anul viitor, urmand sa fie suportat de contribuabilul de rand. Din cauza -sistemului-, nimeni nu este tras la raspundere in aceasta afacere.

Imprumut de opt milioane de franci garantat de stat

In anul 1995, conducerea societatii Moldoplast Iasi a considerat ca poate da lovitura lansandu-se pe piata tapetului. Pentru realizarea -visului-, directorul Moldoplast, Sergiu Ambrono, avea insa nevoie de achizitionarea unei instalatii moderne de producere a tapetului. Cum lichiditatile firmei nu permiteau nici pe departe o asemenea investitie, Ambrono a contactat FPS de atunci, care detinea 39,9% din actiunile societatii. Ideea era contractarea unui credit extern in baza unei garantii guvernamentale. Cu alte cuvinte, Moldoplast urma sa beneficieze de un imprumut de la o banca europeana, pe care trebuia sa-l ramburseze intr-un anumit termen, iar daca nu reusea, statul roman urma sa achite valoarea imprumutului. Cum valoarea creditului se cifra la peste opt milioane de franci elvetieni, statul roman nu putea acorda garantii fara un studiu de risc al proiectului de afaceri propus de Ambrono. Respectivul studiu de evaluare s-a facut in cadrul unui consiliu ministerial, intrunit special pentru astfel de situatii, iar in cursul anului 1996 s-a dat verdictul: afacerea este viabila. Prin urmare, guvernul, prin Ministerul Finantelor, a gajat bugetul de stat, emitand o scrisoare de garantie guvernamentala in iunie 1997. In chiar aceeasi zi s-a semnat si o conventie intre Ministerul Finantelor si Moldoplast, prin care primul garanta contractarea unui imprumut extern de catre firma reprezentata de Sergiu Ambrono.

Proiect de afacere mort in fasa

Inca de pe atunci tapetul era pe cale de disparitie in statele occidentale, tendinta -alunecand- periculos de repede spre tarile est-europene, care adoptau -ultimul racnet- in materie de decor al interiorului imobilelor: varul lavabil. In ciuda acestor evidente, colegiul ministerial a dat aviz favorabil acestui proiect de afaceri mai usor decat se astepta Ambrono si chiar reprezentantii FPS. Dupa emiterea scrisorii de garantie guvernamentala, Moldoplast Iasi a beneficiat de un credit de 8,4 milioane de franci elvetieni de la West Merchant Bank Ltd. din Marea Britanie, in scopul achizitionarii instalatiei de producere a tapetului. Garantia guvernamentala trebuia restituita de Moldoplast Iasi, prin vanzarea tapetului, intr-o perioada de sase ani.

Prejudiciu de 186 miliarde de lei

Investitia s-a dovedit un fiasco total, unitatea condusa de Sergiu Ambrono nereusind sa comercializeze nici macar un metru patrat de tapet. Comenzile au lipsit cu desavarsire, nimeni, persoane fizice sau juridice, nefiind interesat sa cumpere tapetul produs la Moldoplast. Evident ca banca engleza a executat garantia statului roman, pana pe 31 octombrie 2001 Ministerul Finantelor achitand o prima transa de 5,8 milioane franci elvetieni. Curtea de Conturi a efectuat doua controale la Moldoplast Iasi: unul in iunie 2000 si al doilea in septembrie-octombrie 2001, ambele incheindu-se cu procese-verbale in baza carora procurorul financiar a sesizat Colegiul Jurisdictional al Curtii. Instanta Curtii de Conturi a fost sesizata, astfel, cu judecarea cauzei privind obligarea Moldoplast la plata datoriilor catre stat in baza conventiei de restituire a garantiei platite catre banca engleza. Judecata a inceput in cursul anului 2002, pe 12 martie fiind dispusa si instituirea sechestrului asigurator pe bunurile societatii. In aceasta cauza, Curtea s-a pronuntat pentru ultima oara pe 1 iulie 2003, cand judecatorul financiar a pronuntat o hotarare care constata existenta prejudiciului cauzat bugetului de stat. Potrivit hotararii Colegiului Jurisdictional, valoarea integrala a prejudiciului retinut in sarcina Moldoplast Iasi este de 186,14 miliarde de lei, adica aproape cinci milioane de euro! Totodata, instanta a decis obligarea societatii iesene la plata acestei sume catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB) Bucuresti. Prin aceeasi decizie, s-a dispus si ridicarea sechestrului impus la inceputul anului 2002.

Statul a devenit proprietar de hartii

Prin manevre perfect legale si constatate ca atare de organul de control fiscal, atat conducerea Moldoplast, cat si reprezentantii fostului FPS, actualul APAPS, s-au spalat pe maini de intreaga datorie, care a fost transformata in actiuni. Prin urmare, statul, prin APAPS, a devenit actionar majoritar la Moldoplast, insa este patron peste niste simple hartii, in care a fost convertit un tun de cinci milioane de euro. Suma va fi inclusa in bugetul de stat pe anul urmator, la capitolul special destinat acoperirii acestui gen de tepe, urmand sa fie suportata prin taxe si impozite de cetateanul de rand. Iata algoritmul prin care s-a ajuns la acest curat furt din buzunarele contibuabilului.

-Tunul- perfect va fi platit de noi toti, din buzunar

In baza OG 29/2002, prin care s-a instituit o procedura de recuperare a creantelor statului provenite din executarea garantiilor de stat pentru imprumuturi acordate agentilor economici, Ministerul Finantelor a cesionat intreaga datorie catre AVAB. In baza titlurilor executorii, AVAB are obligatia sa procedeze de indata la executarea silita a creantei. Cum executarea silita ar duce la recuperarea a cel mult o cincime din intreaga suma datorata de Moldoplast, s-a decis convertirea datoriei in actiuni, pe care le-a preluat APAPS. Pe 1 septembrie 2003 a demarat procedura de privatizare a Moldoplast Iasi, in aceeasi zi firma intrand in administrarea speciala a unui reprezentant APAPS, trimis de la Bucuresti. Acesta are sarcina administrarii unitatii si intocmirii unei documentatii in baza careia urmeaza sa fie facut public anuntul de privatizare. Slabe sanse ca acest anunt sa apara pana la sfarsitul anului, la fel de mici fiind si sansele unei privatizari rentabile. Pana atunci insa, ramane un prejudiciu de aproape cinci milioane de euro, al carui autor moral este chiar statul roman.

Marius Necula