Sub titlul „Aceasta poveste nu e reclama la pampers!!!”, liberala Alina Gorghiu ne-a povestit recent pe al său blog cum stă treaba cu democrația prin țara vecină, Ucraina. Cum alegerile legislative la care a avut plăcerea să participe ca observator internațional i-au lăsat o impresie de „numărul 1”. Evident nu este vorbea de celebrul „number one” invocat de Geoană în fața americanilor și redat în telegramele WikiLeaks, ci de necesitatea fiziologică pe care deputatul Gorghiu nu și-a putut-o exercita în mandatul său de la Kiev. Duminica alegerilor a reprezentat pentru Gorghiu mai mult un subiect de amuzament în care a explorat o lume pestriță cu puternic accent sovietic. Cu reguli barbare și oameni încremeniți în timp și nostalgii cazone. Alina Gorghiu nu s-a putut abține, din nou, și le-a spus tuturor cititorilor săi de blog cum era să se scape pe ea lunea trecută într-o secție de vot de la Kiev, acolo unde monitoriza legalitatea scrutinului legislativ din Ucraina. „Dar să vă povestesc istoria… În seara asta, la ora 20.00, se închide minunata secție de vot, în Kiev, pentru că nu monitorizam vreo secție dintr-o comuna uitată de Dumnezeu, ci chiar una în plin oraș. Eu în interior! Să fi fost aproape de 11.00 când am cerut voie președintelui secției de vot să-mi deschidă ușa să merg la toaleta (ușa care era ferecată și cheia zici că era într-un loc misterios, bine păzita). Omul zice că nu e voie. Pentru că era preocupat cu diverse activități, am decis sa-l mai las puțin până să revin cu solicitarea, în opinia mea legitimă. ?ê?£i uite așa am revenit, crescându-mi nivelul de enervare, de câteva ori. Ce părere aveți?”, și-a întrebat cititorii Alina Gorghiu. Nici o vorbă despre ilegalitățile de la vot sau eventuale fraude așa cum a reclamat însăși OSCE-ul, UE sau SUA. Domnița era prea preocupată să se certe cu președintele acelei secții de votare care nu voia să-i dea cheia de budă.
Apoi, deputatul liberal ne povestește cum a încercat ea tot soiul de șmecherii avocățești pentru a ajunge la „oaza turcească“ unde putea să facă pipi spre fericirea ei sublimă. „Evident ca încă mă distram copios, încercând exerciții avocățești, inutile 100%, cerându-i textul de lege în care scrie că nu am voie sa părăsesc incinta pentru a merge la toaleta, îi introduceam cazuri ipotetice în care cuiva i se face rău și trebuie să iasă…omul nu s-a lăsat înduioșat! Conversația cu el era un efort foarte mare, ca și cum, vorba unui autor japonez, aș fi încercat să pun schelet unui fluture“, ne explică în continuare Gorghiu despre „epopeea ucraineană“. Într-un singur act și ăla ratat.
Bidonul ucrainean
Deși se afla în Ucraina în calitate de observator la alegeri, Gorghiu pomenește în treacăt despre acest episod secundar. În schimb, intră în detalii și ne vorbește despre alternativa la „buda turcească“ din incinta secției de votare. Dintr-o nevoie acută de eliberare, Gorghiu a slobozit pe blog o grămadă de detalii demne mai degrabă de secta lui Bivolaru. Evident, toată povestea are și un personaj central masculin, un fel de prinț salvator în variantă răsăriteană. „Tânărul simpatic mi-a făcut o propunere, irezistibilă din punctul lui de vedere. Să merg în camera de lângă, un fel de secretariat, și să mă folosesc de un vas de plastic, din ăla de 5 litri tăiat la jumătate… Merci, dar nu!
Eu nu puteam să mă gândesc decât la faptul ca în spatele ușii încuiate, la 5 metri, era o toaletă. Turcească, ce-i drept, dar o oaza în creierul meu“, ne povestește Sheherezada cu o plasticitate ieșită din comun, printr-o metaforă care asociază o budă turcească, o oază și creierul Alinei Gorghiu. O imagine mirifică care indică perfect de ce a fost în mintea ei și cum alegerile au decurs perfect din punctul ei de vedere. Într-un final apoteotic, după lungi insistente și telefoane, Alina Gorghiu face ceva pe el de sistem ticăloșit și pe aparatul represiv ucrainean care oferă tratamente inumane femeilor din politică, indiferent de țara de origine.
Democrație umedă
În paralel cu povestea „captivantă“ a Alinei Gorghiu, vicepreședintele Comisiei Electorale Centrale din Ucraina, Janna Usenko Ciorna declara, în urmă cu doar câteva zile, că alegerile parlamentare din acest an au fost cele mai „murdare“ din istoria Ucrainei. „Dacă ziua scrutinului a fost destul de calmă și votarea a fost transparentă, atunci cea mai importantă fază a procesului electoral – stabilirea rezultatelor alegerilor – a devenit una extrem de oribilă“, a oficialul ucrainean. Dar domnița Gorghiu nu avea cum să vadă aceste lucruri, chinuită fiind de gânduri ceva mai tulburi. Pe aceeași poziția s-a aflat și OSCE care a denunțat fraudele masive produse la aceste alegerile pe tot teritoriul Ucrainei, dar și Departamentul de Stat al SUA. Mai mult, șefa diplomației europene Catherine Ashton a făcut apel, sâmbătă, la autoritățile ucrainene să publice rapid rezultatele definitive ale alegerilor legislative de la 28 octombrie, declarându-se în același timp preocupată de întârzierea în procesul de centralizare a voturilor. Din toată această experiență în Ucraina, Gorghiu a reținut numai că persecuțiile sunt la tot pasul și orice femeie blondă poate ajunge victima unor tratamente inumane. Cu toate că misiunea ei era să monitorizeze eventualele fraude electorale sau alte mișmașuri pe care puterea cu accente autoritariste de la Kiev încearcă să le facă, liberala a fost mai preocupată de ceartă pentru cheia de la budă. ?ê?£i ce dacă Comisia Electorală Centrală din Ucraina, OSCE, UE și SUA au acuzat fraude masive la aceste alegeri! Povestea pe care a ținut cu tot dinadinsul să ne-o împărtășească trebuia cu orice preț povestită pentru a-și atrage simpatia cititorilor săi gură-cască de pe blog. În final, unul dintre aceștia îi face o recomandare Alinei: „Înainte de a pleca în misiuni OSCE se recomandă cursuri de peace keeping și de keep pissing!“
Nicolae Bucur
