Cu ceva ani în urmă, avansam ideea aceasta, care, mărturisesc, atunci (poate și acum) părea puțin trăznită. În tot cazul, imposibil de realizat. Dar la fel părea pentru mulți realegerea lui Traian Băsescu, confruntat, singur, cu un uriaș angrenaj de forțe potrivnice, politice și mogulice. Iată că imposibilul s-a realizat, după cum mulți știu, cu ajutorul lui Dumnezeu. Singurătatea marinarului de cursă lungă l-a făcut până și pe marele duhovnic al Ortodoxiei Române, Părintele Arsenie Papacioc, la cei 95 de ani ai săi, să meargă la vot, pentru Băsescu și România. De cealaltă parte, ca un alt semn dumnezeiesc, cele trei eminențe roșii ale mafiei post-comuniste de partid și de stat, Iliescu, Patriciu și Geoană, se dădeau cap în cap la vot, parcă pentru a dezmetici toți românii care mai aveau încă vreo îndoială asupra scenariștilor, regizorilor și figuranților trădării naționale.
Iată că, în ciuda tuturor maleficilor, Băsescu rămâne președintele tuturor românilor, un președinte-jucător nu un președinte-jucărie, după cum inspirat a sintetizat cel mai drag președinte al românilor din Basarabia. Români care, după cum dovedește votul lor, au avut șansa să gândească liber, fără a fi intoxicați de televiziunile și propaganda neagră a mogulilor Vîntu, Patriciu și Voiculescu. Rezultatele fabuloase obținute de Traian Băsescu peste Prut și evoluția miraculoasă a scenei politice de la Chișinău mă fac să reiau ideea aparent nebunească, la fel cum, probabil, era considerată de mulți dușmani ai României și alegerea lui Cuza peste cele două provincii românești, Moldova și Țara Românească, primul pas al Marii Uniri. Peste 95 la sută dintre românii basarabeni au votat pentru Traian Băsescu președinte, pentru ca exact a doua zi să pice, definitiv, și varianta alegerii la Chișinău a lui Marian Lupu, fosta marionetă a lui Voronin după modelul Geoană – jucăria lui Iliescu.
Boicotarea alegerii președintelui Republicii Moldova de către comuniști în aceeași zi în care și comuniștii de la București rămâneau fără președintele-jucărie e un semn care trebuie luat în seamă. Mihai Ghimpu, fratele martirului anti-sovietic Gheorghe Ghimpu și unchiul tânărului și energicului primar al Chișinăului, Dorin Chirtoacă, rămâne președinte interimar. Cu o vizibilă transformare profesională, conferită de importanța funcției și experiența acumulată, Mihai Ghimpu urmează să declare alegeri anticipate în Republica Moldova, pentru 2010. Iarăși, același lucru s-ar putea întâmpla și în România. Acum, dacă frații noștri din mica Românie de peste Prut au reușit ca de la cruciada copiilor din 7 aprilie și până azi să modifice radical spectrul politic dominat de comuniști și să împiedice resovietizarea Basarabiei, îndreptând-o ferm spre Europa, de ce nu am putea spera la mai mult? Așa cum limba română a redevenit limba oficială între Prut și Nistru și cum noi știm că o țară este definită și de limbă, alte câteva ajustări legislative ar trebui să elimine restul aberațiilor „moldoveniste“. Apoi, cred, orice român ar putea aspira la cetățenia românilor basarabeni. De aici până la materializarea ideii Băsescu, președinte și la Chișinău!, mai e un singur pas. Pe care România îl așteaptă de 55 de ani.
