De cativa ani buni, spitalele din Bucuresti, si nu numai, se confrunta cu o situatie cel putin ciudata. Saracia lucie din Romania a dus la aparitia unui nou tip de pacient, acela care nu mai are nimic pe lume si de care familia s-a dispensat. Desi legislatia interzice internarea gratuita a unui bolnav mai mult de doua saptamani, unii dintre pacientii la care am facut referire ajung sa stea in spitale pana la moarte, neavand nici o alta alternativa.
Pacienti pana la moarte
Abandonati, fara ingrijire, bani sau hrana, batranii sunt, in aproape toate cazurile, culesi de pe strada si internati in spitalele care au clinici de geriatrie sau neurologie. Aici primesc un pat, mancare si tratament, insa, din pacate, legea nu permite ca un pacient sa stea, gratuit, in spital mai mult de doua saptamani. Dupa aceasta perioada incepe calvarul.
-De la inceputul anului am avut peste 30 de cazuri sociale, in aceasta categorie intra toti cei care nu mai au posibilitatea sa se ingrijeasca singuri sau care nu mai au pe nimeni care sa aiba grija de ei. Majoritatea sunt oameni batrani care nu mai au familii sau de care familiile nu se mai intereseaza-, spune asistentul medico-social al Spitalului Colentina, Mariana Constantin.
Pe langa cei care nu mai au pe nimeni pe lume pentru a-i ajuta mai exista o categorie de batrani, cei inselati de diversi escroci sau chiar de propria familie. -Avem zeci de cazuri de acest gen. Ceea ce povestesc acesti oameni este, uneori, de-a dreptul ingrozitor. Am intalnit cazuri, nu putine, in care copiii si-au aruncat pur si simplu parintii in strada pentru a le vinde locuinta. Multi sunt insa pacaliti de tot felul de ?çbinevoitori?ê, care se angajeaza sa aiba grija de ei, in schimbul unor bunuri mobile sau imobile-, adauga Mariana Constantin.
Un an si jumatate in spital
Un caz -celebru- in Spitalul Colentina e cel al lui Nea Gheorghita, un batran de 81 de ani. Gheorghe Dinca a fost gasit pe strada bolnav, fara nici un act asupra lui.
-Cu Nea Gheorghita ne-am chinuit mai mult de un si jumatate. La inceput nici nu stiam cum il cheama, apoi, cu sprijinul sau si al Politiei am aflat intreaga sa poveste. Batranul nu avea copii si nici alte rude apropiate in Bucuresti. La un moment dat au aparut niste rude mai indepartate din Constanta, care l-au convins pe batran sa-si vanda apartamentul din Bucuresti si sa se mute la Constanta. Ce s-a intamplat dupa aceea nu stim, dar Nea Gheorghita a ajuns, din nou, in Bucuresti. A venit la noi intr-o stare deplorabila. A ramas aici un an si jumatate, timp in care l-am mutat din sectie in sectie. Ajunsese sa cunoasca pe toata lumea. Pana la urma i-am gasit rudele, care au acceptat sa vina si sa-l ia. Am fost nevoiti sa-i obligam sa semneze o declaratie prin care se angajeaza sa aiba grija de batran, iar o data pe saptamana un asistent social din Constanta il viziteaza pentru a se convinge ca totul e in regula-, povesteste Mariana Constantin.
Aruncati in strada de propria familie
Cele mai triste cazuri sunt insa acelea in care batranii sunt abandonati chiar de familie. -Poate cel mai mult am fost impresionati de cazul unei batrane din Bucuresti, Ana Giurea. A fost gasita tot pe strada, iar la scurt timp a murit. Casa in care locuia fusese vanduta de fratele sau, care se mutase din Bucuresti. Cand am aflat care este situatia si am constatat ca nu mai putem face nimic pentru ea, l-am sunat pe acest frate sa-l rog sa vina la spital. Nu numai ca nu a venit, dar atunci cand Ana a murit a trebuit sa apelam la Primarie si la mila colegilor pentru a o ingropa-, povesteste asistenta sociala a Spitalului Colentina.
-Daca ar fi sa respectam legea, ar trebui sa aruncam oamenii in strada-
-Asa cum am mai spus, legea nu permite ca un pacient sa stea internat mai mult de doua saptamani fara sa plateasca spitalizarea. Aceasta prevedere e imposibil de respectat si ii pune pe medici si pe asistentii sociali in situatii cel putin ciudate. Daca ar fi sa respectam legea, ar trebui sa aruncam oamenii in strada, asa ca facem si noi tot ce putem pentru ca acest lucru sa nu se intample. Formalitatile pentru internarea intr-un centru de batrani dureaza luni de zile si se rezolva doar cu interventii, rugaminti si multa insistenta. In acest interval, oamenii trebuie sa stea undeva, asa ca, atunci cand nu mai avem nici o posibilitate de a-i tine aici, ii transferam la alt spital si apoi la altul si tot asa. Pana la urma, daca pacientul are noroc, ajunge intr-un azil sau moare inainte ca formalitatile sa fie indeplinite-, adauga Mariana Constantin.
