Acasă Actualitate CCR sesizată pentru neconstituționalitatea numirii în Consiliul pentru Combaterea Discriminării a șefei...

CCR sesizată pentru neconstituționalitatea numirii în Consiliul pentru Combaterea Discriminării a șefei OF-PSD Teleorman

DISTRIBUIȚI

Partidul Național Liberal a sesizat Curtea Constituțională a României pentru neconstituționalitatea hotărârii nr. 48 din 28 iunie 2017 privind numirea unui membru al Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, pe care o consideră neconformă cu prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituția României, pentru motivele expuse în continuare:

„Conform stenogramei ședinței comune a Camerei Deputaților și Senatului, din 28 iunie 20171, prin adresa nr. 130 a Biroului permanent din data de 1 martie 2017, Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au înaintat scrisoarea preşedintelui Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care se solicită declanşarea procedurii de numire a unui noi membru în cadrul Colegiului director.
În şedinţa comună din data de 14 martie 2017, Birourile permanente reunite au stabilit ca propunerile pentru ocuparea postului vacant de membru în Consiliul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării să fie înaintate Birourilor permanente reunite, pentru ca ulterior să fie afişate pe paginile de Internet ale celor două Camere, în vederea prezentării de eventuale obiecţiuni.
Cu Adresele nr. 762, 763, 764, 765, 766, 767, 768 ale Birourilor permanente din data de 9 mai 2017, Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au transmis candidaturile depuse pentru postul vacant în Colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, şi anume au înaintat următoarele candidaturi: Moisă Denis Eduard, Niţă Dragoş Tiberiu, Priboi Florin Bogdănel, Sandu Veronica Tatiana, Szelmenczi Adrian, Stoica Sonia Andreea şi Tudor Adrian Eugen.
Potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000, republicată, membrii celor şase comisii, Comisiile pentru drepturile omului, Comisiile juridice, Comisiile pentru egalitate de şanse, ale celor două Camere ale Parlamentului, au analizat aceste documente prezentate pentru fiecare candidat propus.
Prin Notificarea depusă în data de 26 iunie 2017, domnul Moisă Denis Eduard îşi retrage candidatura pentru calitatea de membru în Colegiul director din cadrul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
În urma verificării dosarelor candidaţilor, s-a constatat că toate candidaturile depuse întrunesc condiţiile prevăzute de prevederile art. 23 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, şi anume au dat aviz favorabil pentru următorii candidaţi: Niţă Dragoş Tiberiu, Priboi Florin Bogdănel, Sandu Veronica Tatiana, Szelmenczi Adrian, Stoica Sonia Andreea şi Tudor Adrian Eugen.
Prin Adresa nr. 710 BP din data de 9 mai 2017, Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au înaintat scrisoarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care solicită demararea procedurilor, ca urmare a vacantării unor mandate de membri în cadrul Colegiului director.
În şedinţa comună a Birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au fost prezentate candidaturile depuse pentru Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
În urma ședinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 28 iunie 2017, în temeiul prevederilor art. 44 alin. (4) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, republicat, Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au procedat la verificarea şi numărarea voturilor exprimate, prin vot secret, cu buletine, de către deputaţi şi senatori, asupra propunerilor de numire în funcţia de membru al Colegiului Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, pentru un rest de mandat, ca urmare a demisiei domnului Manole Petre-Florin şi au constatat că a fost întrunită majoritatea de voturi necesară pentru desemnarea în funcţia de membru al Colegiului Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, rest de mandat, ca urmare a demisiei domnului Manole Petre-Florin, a doamnei Sandu Veronica Tatiana.

I. Cu privire la admisibilitatea sesizării arătăm că aceasta are ca obiect Hotărârea Parlamentului nr. 48 din 28 iunie 2017. Parlamentul României este o autoritate de rang constituțional, unica autoritate legiuitoare a țării, conform dispozițiilor art.61 alin.(1) din Constituția României.
În privința conținutului hotărârii criticate, aceasta are ca obiect de reglementare numirea unui membru în Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, autoritate publică autonomă, aflată sub control parlamentar, învestită prin act normativ cu caracter de lege (Ordonanța Guvernului nr.137/2000) cu competența de a garanta respectarea principiului nediscriminării, în aplicarea dispozițiilor art.16 alin.(1) din Constituția României. Pe cale de consecință, normele de organizare și funcționare ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării au relevanță constituțională deoarece urmăresc realizarea și garantarea unor drepturi fundamentale, prevăzute de art.16 din Constituția României. Din această perspectivă are relevanță constituțională procedura de numire a unui membru în cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, aceasta fiind etapa primară de constituire a structurii învestite cu apărarea egalității în drepturi și al combaterii discriminării cetățenilor români. Criticile de neconstituționalitate subscrise vizează încălcări concrete ale legii de organizare și funcționare a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în privința procedurii de numire a unui membru al Consiliului, respectiv încălcarea dispozițiilor art.23 alin.(4) și ale art.24 alin.(2) și alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu consecința practică a nerespectării art.1 alin.(5) din Constituția României. Similar cu cele precizate mai sus, Curtea Constituțională a arătat, prin decizia nr.251/2014: „Astfel fiind, critica de neconstituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, referitoare la obligația de respectare a legilor, nu are caracter formal, ci este clar fundamentată, prin trimiterea la un text de lege care reglementează o condiție cu caracter obiectiv. În consecință, nu subzistă cauza de inadmisibilitate identificată de Curtea Constituțională în precedent, instanța de contencios constituțional fiind competentă să se pronunțe, din perspectiva criticilor de neconstituționalitate formulate, asupra faptului dacă Hotărârea Parlamentului României nr. 14/2014 respectă principiul constituțional referitor la statul de drept și obligația de respectare a legilor. Acceptarea tezei contrare, cu consecința excluderii de la exercitarea controlului de constituționalitate a Hotărârilor Parlamentului României date cu încălcarea dispozițiilor exprese ale legii, ar avea drept consecință plasarea organului reprezentativ suprem al poporului român – Parlamentul, deasupra legii, și acceptarea ideii că tocmai autoritatea legitimată constituțional să adopte legile le poate încălca fără a putea fi în vreun fel sancționată. Or, într-un stat de drept, nimeni nu este mai presus de lege.”
Vă rugăm să constatați că sesizarea de neconstituționalitate privind Hotărârea Parlamentului nr. 48 din 28 iunie 2017 îndeplinește condițiile de admisibilitate atât sub aspectul formei, fiind semnată de liderul de grup din Camera Deputaților al Partidului Național Liberal, cât și în privința fondului, fiind invocate și detaliate, în concret, încălcări ale dispozițiilor legale conținute de Ordonanța Guvernului nr.137/2000 cu consecința nerespectării dispozițiilor art.1 alin.(5) din Constituția României.

MOTIVE DE NECONSTITUȚIONALITATE
II. 1 Nerespectarea art.23 alin.(3) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în numirea doamnei Sandu Veronica Tatiana în funcția de consilier în cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea Parlamentului României nr.48/2017 cu consecința încălcării art.1 alin.(3) și (5) din Constituția României.
Îndeplinirea condițiilor prevăzute expres de lege pentru numirea în cadrul unei autorități administrative autonome aflată sub control parlamentar constituie un criteriu de constituționalitate pentru validitatea actului prin care se hotărăște numirea în funcție, conform jurisprudenței Curții Constituționale (decizia CCR nr.251/2014). Din această perspectivă condiția existenței unei activități recunoscute în domeniul apărării drepturilor omului și a combaterii discriminării la momentul numirii în funcția de consilier în cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, stipulată de dispozițiile art.23 alin.(3) lit.d) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, constituie una dintre cele mai importante condiții care trebuie îndeplinită de fiecare candidat.
Aprecierea experienței în domeniul apărării drepturilor omului și a combaterii discriminării este de natură obiectivă și trebuie dedusă din documentele depuse la dosarul de candidatură de către persoana interesată. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat, prin decizia nr.251/2014, următoarele:
„Examinând și celelalte documente transmise Curții Constituționale de secretarii generali ai Camerelor Parlamentului, Curtea constată că niciunul dintre acestea nu probează întrunirea de către domnul Victor Ciorbea a condiției prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 pentru numirea în funcția de membru neexecutiv al Consiliul Autorității de Supraveghere Financiară. Prezentarea candidatului Victor Ciorbea (CV) nu poate constitui un asemenea document probator, întrucât are un caracter personal, și trebuie să fie însoțită de documente oficiale doveditoare a celor consemnate în cuprinsul său. De altfel, potrivit documentului menționat, domnul Victor Ciorbea a desfășurat activitate profesională în următoarele funcții, respectiv demnități, după caz: judecător, procuror, cadru didactic, avocat, primar general al Bucureștiului, prim-ministru al României, senator. Or, niciuna dintre aceste funcții, respectiv demnități nu poate fi de natură să susțină întrunirea condiției constând în „experiență profesională în domeniul financiar, al instituțiilor de credit și/sau al instituțiilor financiare nebancare, de minimum 9 ani de la data absolvirii studiilor prevăzute la lit. a1) „, textul legal circumstanțiind foarte precis și restrictiv domeniile de activitate cerute pentru ocuparea funcției de membru al Consiliul Autorității de Supraveghere Financiară, în considerarea specificului acestei autorități. Chiar dacă s-ar admite că înaltele demnități menționate antamează, prin natura lor, problematici care vizează domeniul financiar, astfel cum se încearcă a se acredita în CV, acestea au o sferă foarte generală, or, textul art. 9 alin. (1) lit. a2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 solicită o experiență specifică în materie, prin indicarea expresă a domeniilor financiar, al instituțiilor de credit și/sau al instituțiilor financiare nebancare.
Astfel fiind, și văzând că nu a fost transmis Curții Constituționale niciun alt document probator, Curtea constată că domnul Victor Ciorbea nu întrunea condiția prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 pentru numirea în funcția de membru neexecutiv al Consiliul Autorității de Supraveghere Financiară. Prin urmare, Hotărârea Parlamentului României nr. 14/2014 este nelegală în ceea ce privește această numire. Întrucât cauza de nelegalitate astfel determinată prezintă relevanță constituțională din perspectiva exigențelor de ordin substanțial și procedural impuse de prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție privind statul de drept și obligația de respectare a legii, aceasta se convertește într-o cauză de neconstituționalitate, cu consecința admiterii sesizării de neconstituționalitate formulate.”
Similar cu speța citată, în cazul supus atenției onoratei Curți prin prezenta sesizare de neconstituționalitate constatăm, din analiza documentelor depuse de candidatul Sandu Veronica Tatiana la data înregistrării dosarului de candidatură, că nu rezultă existența vreunei activități desfășurate în domeniul apărării drepturilor omului și combaterii discriminării, activitatea candidatului fiind în exclusivitate desfășurată în domeniul economic, aceasta fiind irelevantă pentru îndeplinirea condiției prevăzute de art.23 alin.(3) lit.d) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În lumina deciziei Curții Constituționale nr.251/2000, precitată, considerăm că numirea d-nei Sandu Veronica Tatiana în cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a realizat fără îndeplinirea condiției prevăzute de art.23 alin.(3) lit.d) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, fapt care atrage, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, încălcarea dispozițiilor art.1 alin.(3) și (5) „referitoare la statul de drept și obligația de respectare a legii”.

II. 2 Încălcarea dispozițiilor art.23 alin.(4) din Ordonanța Guvernului României nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare în adoptarea Hotărârii Parlamentului nr. 48 din 28 iunie 2017 și, pe cale de consecință, a dispozițiilor art.1 alin.(3) și (5) din Constituția României.
Ordonanța Guvernului României nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare consacră prin dispozițiile sale procedura de constituire și pe cea de funcționare a Consiliului National pentru Combaterea Discriminării. În privința procedurii de numire, prin dispozițiile sale imperative cuprinse în art.23 alin.(3), legiuitorul a stabilit ca un candidat la funcția de membru al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
„a) are capacitate deplină de exercițiu;
b) are studii superioare absolvite cu diploma de licență;
c) nu are antecedente penale și se bucură de o bună reputație;
d) are o activitate recunoscută în domeniul apărării drepturilor omului și combaterii discriminării;
e) nu a fost agent sau colaborator al poliției politice comuniste;
f) nu a colaborat cu organele de securitate și nu a aparținut acestora.”
Îndeplinirea acestor condiții trebuie verificată de autoritatea învestită cu numirea în funcție, respectiv Parlamentul României. Totodată, Parlamentul are și obligația legală, consacrată de art.23 alin.(4), de a verifica îndeplinirea unei condiții suplimentare de către membrii Consiliului, aceea ca „minimum două treimi dintre aceștia să fie licențiați în științe juridice”.
Verificarea îndeplinirii acestei condiții este imperativă, această operațiune fiind necesar a fi efectuată de fiecare dată când Parlamentul României procedează la numirea unui nou membru al Consiliului, pentru un mandat întreg sau pentru un rest de mandat. Apreciem această condiție de fond, nu de formă, deoarece a fost impusă din necesitate practică, și anume ca o majoritate calificată din membrii Consiliului să dețină cunoștințe juridice aprofundate cu privire la drepturile și libertățile fundamentale ale omului, cunoștințe pe care să-și întemeieze deciziile când stabilesc că unui cetățean român i-a fost încălcat un drept fundamental prin discriminare.
Neîndeplinirea acestei obligații legale de verificare a condiției ca minimum două treimi dintre membrii Consiliului să fie licențiați în științe juridice constituie o încălcare a dispozițiilor art.23 alin.(4) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Parlamentul României nu a procedat la verificarea îndeplinirii condiției ca două treimi dintre membrii Consiliului să fie cu studii juridice atunci când a aplicat procedura de numire în funcție a doamnei Sandu Veronica Tatiana. Din autobiografia celor 9 membri aflați în funcție înaintea numirii d-nei Sandu Veronica Tatiana se relevă că procentul de două treimi nu era îndeplinit și, pe cale de consecință, noul membru trebuia în mod obligatoriu să fie licențiat în științe juridice. Din analiza autobiografiei doamnei Sandu Veronica Tatiana, depusă în îndeplinirea condițiilor legale de numire în funcție la Birourile Permanente ale Camerei Deputaților și Senatului, rezultă că aceasta nu este licențiată în științe juridice, pe cale de consecință Parlamentul României nu avea posibilitatea de a o numi în funcția de consilier în cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării fără a încălca dispozițiile legale, respectiv art.23 alin.(4) din Ordonanța Guvernului nr.136/2000. Cu privire la obligația Parlamentului de a respecta condițiile impuse de lege, atunci când procedează la numirea în funcție a unui membru într-o autoritate publică autonomă aflată sub control parlamentar, Curtea a statuat: „ Astfel fiind, și văzând că nu a fost transmis Curții Constituționale niciun alt document probator, Curtea constată că domnul Victor Ciorbea nu întrunea condiția prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 pentru numirea în funcția de membru neexecutiv al Consiliul Autorității de Supraveghere Financiară. Prin urmare, Hotărârea Parlamentului României nr. 14/2014 este nelegală în ceea ce privește această numire. Întrucât cauza de nelegalitate astfel determinată prezintă relevanță constituțională din perspectiva exigențelor de ordin substanțial și procedural impuse de prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție privind statul de drept și obligația de respectare a legii, aceasta se convertește într-o cauză de neconstituționalitate, cu consecința admiterii sesizării de neconstituționalitate formulate.”(decizia CCR nr.251/2014, paragraf 28).
Pe cale de consecință, Hotărârea Parlamentului nr. 48 din 28 iunie 2017 a fost adoptată cu încălcarea condiției de numire în funcție prevăzută de art.23 alin.(4) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, deoarece nici în comisiile avizatoare, nici în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului nu s-a procedat la înlăturarea candidaturilor care nu îndeplineau condiția menționată anterior, respectiv candidații să fie licențiați în științe juridice. Afirmația este susținută prin faptul că nici în raportul comisiilor avizatoare, nici în stenograma ședinței comune a Camerei Deputaților și Senatului din data de 28 iunie 2017 nu există mențiuni că s-a procedat la aplicarea criteriului prevăzut de art.23 alin.(4) din lege.
În concluzie, vă solicităm să constatați că Hotărârea Parlamentului nr.21/2018 a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de art.23 alin.(4) din Ordonanța Guvernului României nr.137/2000, cu consecința nerespectării dispozițiilor art.1 alin.(3) și alin.(5) din Constituția României.
II.3. Hotărârea Parlamentului României nr. 48 din 28 iunie 2017 a fost adoptată fără îndeplinirea procedurii legale de audiere a candidaților, procedură prevăzută în mod imperativ de art.24 alin.(3) din Ordonanța Guvernului României nr.137/2000.
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române prin audiere se înțelege acțiunea de „a supune unui interogatoriu, a înregistra declarațiile făcute sau de a asculta un martor în vederea rezolvării unui proces”.
Cu privire la audierea candidaților pentru o funcție în cadrul unei autorități aflate sub control parlamentar, ca etapă obligatorie în procedura de numire, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia nr.307/2012, când a enumerat etapele obligatorii ale acesteia:
„Procedura de numire a membrilor este prevăzută de art. 11 alin. (2)-(5) din Legea nr. 504/2002 și se desfășoară după cum urmează:
– autoritățile publice sus-menționate nominalizează candidatul pentru postul de titular, precum și candidatul pentru postul de supleant, aceste propuneri înaintându-se birourilor permanente ale celor două Camere, în termen de 15 zile de la data declanșării procedurii de numire;
– birourile permanente ale celor două Camere înaintează propunerile comisiilor permanente de specialitate, în vederea audierii candidaților în ședință comună;
– în urma audierii, comisiile permanente de specialitate întocmesc un aviz comun, pe care îl prezintă în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului. De asemenea, potrivit art. 83 din Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului, dezbaterea, în ședința comună a Camerelor Parlamentului, a propunerilor de numiri și alegeri în funcțiile prevăzute la art. 1 pct. 21 din regulament se face pe baza raportului comun întocmit de comisiile permanente de specialitate ale celor două Camere;
– candidaturile se aprobă cu votul majorității deputaților și senatorilor prezenți, în condițiile întrunirii cvorumului celor două Camere.”(decizia CCR nr.307/2012)
De asemenea, conform deciziei CCR nr. 209/2012:
„Potrivit dispozițiilor regulamentare (art. 71-76 din Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului), procedura de acordare a votului de încredere Guvernului vizează următoarele etape:
– candidatul desemnat pentru funcția de prim-ministru transmite birourilor permanente ale celor două Camere programul de guvernare și lista Guvernului;
– birourile permanente ale celor două Camere stabilesc data ședinței comune la cel mult 15 zile de la primirea programului de guvernare și a listei Guvernului, asigură multiplicarea și difuzarea documentelor către deputați și senatori și iau măsuri pentru convocarea acestora la ședința comună;
– candidații pentru funcția de ministru sunt audiați în ședința comună a comisiilor permanente ale celor două Camere al căror obiect de activitate corespunde sferei de competență a viitorilor miniștri; comisiile întocmesc avizele comune consultative, motivate, și le prezintă candidatului pentru funcția de prim-ministru.”
Deducem că revenea comisiilor avizatoare, întrunite în ședință comună, obligația legală de a proceda la ascultarea candidaților și de a le adresa întrebări cu privire la activitatea pe care urmează să o desfășoare în cadrul Consiliului, ori revenea Parlamentului României, întrunit în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului, să aplice această procedură pentru a suplini neîndeplinirea acesteia de către comisiile avizatoare.
Din raportul comisiilor de specialitate, sesizate pentru emiterea avizului prevăzut de lege, rezultă fără echivoc că procedura audierii nu a fost îndeplinită, deoarece nu există nicio mențiune în acest sens în cuprinsul raportului.
De asemenea, din stenograma ședinței comune a Camerei Deputaților și Senatului constatăm că Parlamentul României, întrunit în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului, s-a limitat la aplicarea procedurii de dezbatere generală și, ulterior, pe articole a proiectului de hotărâre, niciunul dintre candidați nefiind invitat să ia cuvântul pentru a se prezenta.
Din dispozițiile art.23 alin.(3), cât și din jurisprudența Curții Constituționale, prin deciziile nr.209/2012 și nr.307/2012, antecitate, considerăm audierea o etapă obligatorie în cadrul procedurii de numire a unui membru în cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Este de precizat că opoziția parlamentară a solicitat în mod expres, în ședința comună a comisiilor avizatoare, audierea candidaților pentru funcția de membru în Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Solicitarea a fost respinsă de majoritatea parlamentară care a considerat că nu este obligatorie parcurgerea acestei etape.
Suntem în prezența unei încălcări evidente a dispozițiilor art.24 alin.(3) din Ordonanța Guvernului României nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Nerespectarea legii în procedura de numire în funcție a unui membru al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării atrage neconstituționalitatea hotărârii de numire în funcție a unui membru al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Vă rugăm să constatați că Hotărârea Parlamentului nr. 48 din 28 iunie 2017 este neconstituțională, deoarece în procedura de adoptare nu au fost respectate dispozițiile art.24 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu consecința nerespectării art.1 alin.(5) din Constituția României care dispune „în România, respectarea Constituției, a supremației sale şi a legilor este obligatorie”.
Pe cale de consecință, vă rugăm să constatați că Hotărârea nr. 48 din 28 iunie 2017 privind numirea unui membru al Colegiului director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este neconstituțională în ansamblul său pentru că încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituția României.

În drept, ne motivăm sesizarea pe dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.