Acasă Actualitate Cum i-o trage Becali Corinei Crețu cu demisia din PE

Cum i-o trage Becali Corinei Crețu cu demisia din PE

DISTRIBUIȚI

Recent, Gigi Becali afirma că nu-i mai place la Parlamentul European de la Bruxelles, acolo unde sunt mese și scaune de câțiva euro, și că preferă luxul din România. Așadar, Becali și-a permis luxul de a renunța la mandatul de europarlamentar, cedând locul său următorului clasat pe listele PRM, adică graficianului Eugen Mihăescu, cel care tocmai a făcut-o praf în memoriile sale pe europarlamentarul PSD, Corina Crețu. Dacă în trecut povestea lor a început peste Ocean, la Washington, noul europarlamentar Eugen Mihăescu va avea ocazia să o reîntâlnească pe mai vechea sa „cunoștință“, Corina Crețu, în Parlamentul European. Beneficiar al unui „wild card“, dacă ar fi să împrumutăm un termen din „sportul alb“, Mihăescu va ajunge și el prin jocul conjuncturilor fericite să își odihnească șezutul în Legislativul de la Bruxelles în urma renunțării la  mandatului de europarlamentar de către Gigi Becali, cel care urmează „să împartă dreptatea în Țara Românească“. Astfel, graficianul Mihăescu va avea din nou ocazia să-i urmărească traseul Corinei și modul său descurcăreț de a se „cocoța pe umerii unor bărbați puternici“, așa cum singur scria în memoriile sale denumite sugestiv  „Între linii“. Nu știm dacă acest titlu ar vreo legătură și cu liniile doamnei Corina Crețu, dar cert este că pe Mihăescu l-au încercat toată gama de sentimente când a venit vorba despre fosta asistentă a lui Ion Iliescu, omul pe care și el l-a slujit ani buni și pe care visa să-l transforme într-un „Mitterand din Carpați“.
Într-o descriere sumară, Mihăescu își amintește foarte plastic, din negurile tranziției spre democrație a anilor 90, de o tânăra descurcăreață ce avea să facă cariera, atât în țară, cât și peste hotare. “Corina Crețu îl avea pe “vino- ncoace“! Înaltă și nu prea slabă, cu pulpele pietroase dezgolite de fusta prea scurtă și tricoul subțire“, prin care „se puteau ghici sânii fără sutien“, și-o amintește Mihăescu pe tânăra ziaristă care a reușit să smulgă două vorbe de la cel mai puternic om al planetei de atunci, Bill Clinton, cuvinte pe care ulterior Ilici Iliescu le-a folosit pentru a se legitima ca având girul „Marelui Licurici“ la cârma României.

Tulburat de farmecele junei jurnaliste

Cuprins probabil de ceva frustrări și oftaturi îndelungi, graficianul de talie mondială continuă descrierea privirii doamnei europarlamentar: „ușor sașie și asimetrică, dar impertinentă, parcă te deschidea la prohab“. Cât despre atitudinea sa, Mihăescu avea să scrie că îi „amintește de fata de cartier băgăcioasă, lipicioasă ca o gume de mestecat, care ți se lipește de deget, o scuturi și ți se lipește de toată mâna“. Caracterizarea sa avea să atingă culmile paroxismului: „atunci când am cunoscut-o, era un măr domnesc. E drept că înauntru era un vierme…“, concluzionează plin de apăsări Mihăescu. Apoi firul poveștii sale urmărește traseul nerecunoscătoarei tinere jurnaliste care între timp l-a pierdut pe drum după ce el fusese cel care o luase de mână și imperativ i-o impusese lui Ilici ca apropiată. „Așa a ajuns Corina Crețu funcționară la Cotroceni“, își amintește autorul. De aici încolo, mai scrie Mihăescu, parcusul său i se datorează doar doamnei Crețu, el având mici apariții meteorice prin recomandările  sale către o serie de medici israelieni care ar fi operat-o pe Corina Crețu pentru o serie de complicații oftalmogice. Împărțind serviciu, dar și patul cu unii dintre colegii săi, superior ierarhic, ce roiau pe lângă Ilici, aceasta a reușit să aibă o ascensiune rapidă, spune Mihăescu. „Azi se auzea că e cu Oprescu (primarul Capitalei -n.r.) și, de fapt era cu Fulga (fostul șef al SIE -n.r.) și tot așa. Corina și-a construit cariera cocoțându-se pe umerii bărbaților prin patul cărora a trecut“, depănează Mihăescu. Aceste detalii atât de suculente despre doamna europarlamentar Corina Crețu sunt explicate câteva rânduri mai încolo când  autorul se întreabă retoric „de ce a trebuit să inventeze că la originea ascensiunii sale politice se află prietenia dintre taică-su și Iliescu?“. Un gând frust al lui Mihăescu,  care după atâția ani se simte ca profesorul părăsit de studentul său favorit. Legat de același subiect, Iliescu este descris ca un fustangiu care când vine vorba de femei „dă dracului toate principiile!“. Cu o frază de dragoste balzaciană, în care este descrisă iubirea unui bărbat mai în vârstă față de o femeie mai tânără, Mihăescu se destăinuie la rândul său în legătură cu sentimentele sale față de doamna Corina Crețu: „Eu, unul i-aș fi luat oricum apărarea Corinei în fața „dinozaurilor“ și securiștilor de la președinție“. Așa își încheie autorul scurta povestioară despre juna pesedistă, cea pe care el a păstorit-o din fragedă ascensiune și care nu i-a fost niciodată recunoscătoare.

Revedere în inima Europei

Numai că acum soarta i-a adus din nou la același loc. Nu la București, ci tocmai în inima Europei, acolo unde vor împărți din nou băncile Parlamentului European. După aceste povești, Corina Crețu nu i-a răspuns niciodată public lui Mihăescu. Acum, căsătorită, nemafiind doar o „femeie stingheră“ așa cum o caracteriza cu milă Ion Iliescu la nunta sa, doamna Crețu va avea ocazia să-l reîntâlnească pe „men­torul“ său – Eugen Mihăescu – în Parlamentul European. Sperăm ca domnul Mihăescu să facă o ediție revizuită a memoriilor sale și să ne povestească despre cum s-a produs acestă reîntâlnire între ei doi și dacă doamna Crețu și-a făcut cumva „mea culpa“ față de cel care a ajutat-o mereu. Necon­diționat?

Nicolae Bucur

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.