Home Actualitate „Curva” Pacepa – afacerea trădării (XXIX)

„Curva” Pacepa – afacerea trădării (XXIX)

DISTRIBUIŢI

„Curentul“ prezintă astăzi, cu acordul fostului șef al SIE, generalul Ioan Talpeș, părți semnificative ale unor dezvăluiri ale fostului șef al spionajului românesc, în dialog cu jurnalistul Horia Alexandrescu, despre Ion Mihai Pacepa.

Pacepa, în solda Moscovei!

H.A.: Spuneați că Moscova a pregătit o lovitură dură pentru Ceaușescu… Defectarea generalului Pacepa. Care-i adevărul, că unii spun că e erou, iar alții l-au declarat trădător?!
I.T.: În mod firesc, el se consideră erou, iar ceilalți de lângă el, nu mă refer la adevărații lui coordonatori, sunt obișnuiți să se închine la toate vânturile! E și normal că o dată ce Pacepa a revenit în grațiile Washingtonului, din momentul în care s-a pus în aplicare „pedepsirea României“ pe altarul detentei dintre Vest și Est – anul 1987 – perceperea personajului a devenit cel puțin ambivalentă. Cum democratizarea venea de la Vest, iar americanii păreau a fi jucătorii nr.1 – oricum ideali pentru a asigura o acoperire onorabilă – în această nouă percepere a României și în schimbările care urmau să aibă loc aici, era firesc ca Pacepa să-și găsească, pe lângă detractori, și susținători.
Pentru mine, însă, a vorbi despre Pacepa e o chestiune tangentă derizoriului, întrucât am fi cu toții atrași pe un teritoriu fals de dezbatere, acela al individului și a moralității actului de „defectare“ din iulie 1978. Individul nu a avut niciodată onorabilitate, cât despre moralitate este îndeajuns să se publice notările excepționale care i s-au făcut de șefi și propunerile de promovare excepționale – toate justificate prin crime săvârșite la adresa românilor supuși la data aceea experimentului revoluției proletare și construcției socialismului sau ca urmare a unor acte de spionaj săvârșite împotriva NATO.

Nu cred că ne-am putea permite și cred că niciun om serios nu ar putea să o facă atunci când ar vrea să se exprime față de „personalitatea“ Pacepa, trecând, pur și simplu, peste faptul că toate „excepționalele“ ce i-au determinat cariera au fost formulate de consilieri sovietici. De altfel, Pacepa nici nu ascunde această relație cu care chiar se mândrește, în mod firesc; nici nu trebuie condamnat pentru asta, dimpotrivă. Având în vedere faptul că îi cunosc până în cele mai mici amănunte întreaga evoluție de până în 1978, asta desigur și pentru că, ulterior, am devenit directorul Serviciului de Informații Externe, poziție la care nici nu m-am gândit vreodată că aș putea ajunge – mă voi referi totuși la ceea ce a reprezentat respectivul pentru România, cu adevărat. În 1978 nu eram nimic altceva decât un istoric militar dar e adevărat că mă mândream cu faptul că devenisem cercetător științific principal, ba chiar unul care își susținea teza de doctorat!

Deci, nici prin cap nu-mi putea trece, atunci, că personajul care făcuse să explodeze toată mass-media occidentală, va avea vreo legătură cu evoluția mea viitoare. Și spun asta pentru că, tocmai din acel moment al defectării lui, ceva din șansele ce mi se ofereau au cunoscut o altă determinare.
H.A. : În ce sens ați fost marcat? Aveați vreo legătură cu instituția, vreo conexiune?
I.T.: Nici vorbă de așa ceva! Am fost și am rămas un ofițer al Armatei Române, fără vreo legătură cu Securitatea, deși existaseră încercări repetate de racolare a mea, atât din școală, cât și din facultate. Pe care le-am evitat elegant, dar ferm. Cu această ocazie și la acest moment – asta și pentru faptul că am sesizat, în documentarea întreprinsă, și niște lucruri spuse despre mine pe care nici nu mi le-aș fi imaginat vreodată – toate alegații și speculații privitoare la o relație cu securitatea, voi face câteva precizări pentru cei care nu cunosc mecanismele „informative“ și de „protecție“ ale perioadei de până în 1989.
(va urma)

POSTAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.