După cum aflam la sfârșitul săptămânii trecute din „flash“-urile agențiilor de presă – serviciile noastre de informații erau în „week-end“ – la Bruxelles au fost lansate cele mai dure și grave acuzații care au putut fi auzite până acum împotriva României, conducătorilor săi politici și administrației centrale.
Așa cum suntem deja obișnuiți, actul de înalta lipsă de patriotism și non-civism paneuropean aparține unor acuzatori de serviciu împotriva Romåniei, pe care Liga Mondială a Revizioniștilor Unguri i-a înregimentat în Uniunea Democrată a Maghiarilor din Romånia. Numele lor nu este demn de a fi menționat.
Stoicii urmași ai internaționaliștilor marxiști, aflați într-o permanentă negare a statelor naționale, fundamentate pe unitatea popoarelor care au edificat sistemul politic democratic din istoria contemporană, continuă să lucreze, cånd adânciți în conspirații, cånd la lumina reflectoarelor carelor de reportaje, împotriva a tot ceea nu exprimă propria lor concepție, opinie și voință. Adică, printr-o ancestrală intoleranță față de drepturile și libertățile altora, ei se manifestă și se autodefinesc în spațiul public și instituțional politic european ca extremiști naționalist-revizioniști.
La numai cåteva zile după ce președintele Romåniei constata, în termeni mai mult sau mai puțin adecvați, dar care exprimau pe fond o realitate, profunda discriminare etnică a romånilor, minoritate națională în propria lor țară, procurorii Ligii Mondiale a Revizioniștilor Unguri, au lansat în Parlamentul Europei grava și abominabila acuzație de genocid etnic săvårșit de statul romån împotriva cetățenilor săi de naționalitate maghiară.
Somat să se explice, unul dintre acuzatori s-a întors în mormåntul de acum 90 de ani al Imperiului Austro-Ungar și a încercat să manipuleze cu statistici din 1920 încoace. Cine nu știe că în arsenalul diversiunii politice se operează cu trei categorii de minciuni: minciuna adevărată, adevărul mincinos și „adevărul statistic“?!
Am susținut că procurorii neorevizioniști nu sunt decåt fideli urmași ai înaintașilor cominterniști, adică a celor care, în numele internaționalismului de gen marxist, specia stalinistă, și-au făcut o profesie de credință din continua subversiune contra edificiului statal-național al Romåniei. Ca să nu rămån doar în planul declarativ al afirmațiilor mele, fie-mi și mie permis să mă întorc puțin în istorie. Nu în cea din 1920, ci mai aproape, în 1948. Iată ce raporta, la 25 septembie 1948, ministrul Franței în Romånia, Pierre Charpentier: „Excelenței Sale Domnului Robert Schuman, ministru al afacerilor străine, (…) Pentru Moscova, subliniază informatorul meu, poporul romån constituie o erezie etnică și politică, așezat de-a curmezișul «marii slave» care se revarsă în jurul lui.(…) Nu este nici o îndoială că pentru toți ungurii (…) pentru cei din Budapesta ca și pentru cei din Romånia, problema Transilvaniei nu este definitiv tranșată; ei nu au renunțat niciodată și nu vor renunța vreodată la această provincie. Or, «ungurii» ocupă acum – și asta din 1944 încoace – o poziție nesperată în statul romån. Unele dintre principalele posturi de comandă se găsesc în måini maghiare.(…) Lichidarea, la instrucțiunile Moscovei, a Partidului Național Țărănesc, cu temelie transilvană, le-a adus mari servicii. Ministrul de Finanțe, Vasile Luca, însărcinat cu probleme religioase în Biroul Politic al Partidului Comunist, este «ungur» și catholic… Cu ajutorul lui Luca… al grupului din jurul lui Stoian, ministru al Cultelor, Takacs, ministru al Naționalităților, Szico, Szentmiklosi, deputat, prieten intim al Monseniorului Marton, care, în ciuda opoziției față de regim, rămåne pe locul lui – ungurii proiectează lichidarea elementului catolic romånesc din Transilvania, în același timp cu lichidarea, pe plan religios, a Bisericii Catolice Unite… Este ciudat să vezi… cum pe motive naționale, catolicismul maghiar se aliază azi cu comunismul… pentru a lupta împotriva Romei, care susține mișcarea unită“.
Oare istoria ne joacă farse, domnilor?! Cu ce dovezi susțin astăzi acuzatorii neorevizioniști ai Romåniei „genocidul pașnic“ împotriva ungurilor cetățeni romåni? Să-i cităm:
„(…) mă refer… la crearea Episcopiei romåne ortodoxe în secuime, ori la clădirea în ultimii 20 de ani a aproape 2000 de biserici romånești. Numai la Oradea au fost clădite 16 sau 17 biserici ortodoxe întru marea slavă a Domnului!“
„(…) dacă sunt trei sau patru familii romånești într-un sat din Bihor sau Satu Mare se și clădește o biserică ortodoxă romånă. Vorba aceea, încă nu sunt broaște, dar se face lacul unde ele să poată sări. Ceea ce se întåmplă în realitate este o încercare continuă de fragmentare a unității satelor și așezărilor maghiare“.
O altă afirmație foarte gravă din rechizitoriul susținut la Bruxelles cere „oprirea distrugerii intenționate a economiei din zona secuiască!“
Nu ne putem abține să nu exclamăm: „Curată nesimțire, cåtă lipsă de rușine!“
În aproape două decenii de participare la guvernare, aleșii maghiarilor nu s-au îngrijit decåt de propria lor chiverniseală. S-au îmbogățit peste noapte, călcånd lege după lege, ori făcånd legea dupa voia lor, într-o antinațională alianță transpartinică a grupurilor de interese nelegitime, cerșind favoruri după favoruri. Apoi, și-au pus averile la adăpost în bănci străine.
Acum, cånd nu mai sunt ministeriabili și numeroasele robinete ale jafului, mitei, corupției, evaziunii fiscale, spălărilor de bani și ale altor mari înfruptări din bani publici nu mai curg, ci doar picură, pe ici, pe colo, prin administrațiile locale, „patrioții“ unguri udemeriști și civici văd dezastrul care l-au produs și tot ei îl deplång. Asta chiar că este de domeniul antologiei crimelor politice!
La punctele 9 și 10 ale rechizitoriului revizionist sunt iterate: „Recunoașterea și extinderea drepturilor colective“ și „Autonomia teritorială a ținutului secuiesc“, iar ca posibile soluții ar trebui transpusă negocierea între palestinieni și evrei pe baza principiului „pace contra teritorii“.
„Pentru susținerea unui asemenea principiu și aplicarea sa în practică, avem nevoie de un sprijin internațional și, în special, de sprijinul Unga-riei“, mai spun agenții subversiunii contra Constituției Romåniei.
Modelul Kosovo. Din nou, fără comentarii!
Bazați pe concepție greșită despre democrație, raporta ministrului său, la 31 martie 1947, consulul Franței la Cluj, Gabriel Richard, că ungurii nu se îndoiesc de succesul revendicărilor lor.
Consulul Franței ne-a lăsat și un avertisment. „Romånii și ungurii au un dicton comun: „Sångele apă nu se face, care nu se aplică nicăieri mai bine ca în Transilvania (…) și ne temem că slabele rezultate obținute prin perseverență ar putea fi pierdute brusc într-o zi, la prima perspectivă a realizării prin violență a unui ideal la care ungurii nu au rezistat niciodată în decursul istoriei lor“.
Astăzi, societatea infomațională globalizată dă neorevizioniștilor arme mai puternice decåt violența fizică brutală, arme în care ideile și cuvintele ce le exprimă pot avea efectul rachetei nucleare teleghidate.
General de brigadă (r)
Aurel I. Rogojan de la Incești-Bihor
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
