– Parchetul General ascunde între coperţile dosarului -scurgerii informaţiilor clasificate de la MApN-, abuzuri grave săvârşite împotriva presei, de către magistraţi şi servicii speciale
– În urmă cu un an şi jumătate, jurnaliştii -spioni cu CD-ul-, Sebastian Oancea şi Marian Gârleanu au fost percheziţionaţi, arestaţi, şi anchetaţi ilegal
– Acţiunile de intimidare au fost puse în practică de Doru Ioan Cristescu, procuror DIICOT, cu acordul judecătorului Marin Cârcel, magistraţi catalogaţi de presă de-a lungul vremii ca fiind securişti
– Jurnaliştii vrânceni au fost puşi sub acuzare pentru culegere şi transmitere de date cu caracter secret, iar dosarul a rămas nesoluţionat
– Documentele de pe CD-ul -RoArmy- nu pot fi considerate clasificate, pentru că nu conţin cele mai importante elemente enumerate în hotărârea nr. 585 din 13 iunie 2002, pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România: ştampilă, semnătură sau număr de înregistrare
– Informaţiile despre baza militară din Kandahar circulau în Vrancea cu 6 luni înainte de izbucnirea scandalului, fără ca serviciile secrete să ia vreo măsură
– Spionii sereiului şi ai armatei s-au mulţumit să-i filmeze pe ziarişti… la cârciumă.
A trecut mai bine de un an şi jumătate de când Parchetul General a instrumentat dosarul scurgerii de -informaţii clasificate- de la MApN. Mai mulţi jurnalişti, acuzaţi că deţin documente strict secrete ale armatei, au fost percheziţionaţi şi anchetaţi. Dosarul instrumentat de procurorul Doru Ioan Cristescu a rămas nesoluţionat. Parchetul General şi serviciile secrete se acoperă reciproc. Procurorii au comis abuzuri grave împotriva jurnaliştilor, iar spionii SRI care ştiau de scurgerea de informaţii militare nu au luat nici un fel de măsuri timp de 6 luni. S-au mulţumit să-i filmeze pe jurnalişti… la cârciumă. Adevărul a rămas între coperţile dosarului. Informaţiile -strict secrete- nu pot fi clasificate, pentru că documentele de pe CD nu sunt semnate, ştampilate şi nu au număr de înregistrare.
Imediat ce scandalul CD-ului cu informaţii militare a apărut în presă, mascaţii în frunte cu procurorul Doru Ioan Cristescu l-au -umflat- pe jurnalistul vrâncean Marian Gârleanu şi l-au încătuşat ca pe un infractor de drept comun. Locuinţa colegului său, Sebastian Oancea a fost percheziţionată în seara zilei de 18 februarie 2006, de procurori ai Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), care căutau indicii şi probe referitoare la scurgerea informaţiilor către presă. Cei doi au fost puşi sub învinuire pentru culegere şi transmitere de date cu caracter secret. De atunci, celebrul procuror Doru Ioan Cristescu stă cu dosarul pe masă şi aşteaptă. Ce aşteaptă? Într-un recent interviu acordat unui cotidian -responsabil- din presa centrală, procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi spune că dosarul -spionilor cu CD-ul- va fi finalizat atunci când Direcţia Generală de Informaţii a Armatei va declasifica documentele cerute de procurori. Şi cum Armata nu are chef să declasifice nimic, jurnaliştii Marian Gârleanu şi Sebastian Oancea stau cu -Sabia lui Damocles- deasupra capului. Pe termen nelimitat.
Ce nu spune Codruţa Kovesi
Procurorii DIICOT ascund între coperţile dosarului scurgerii de informaţii clasificate, unul dintre cele mai mari abuzuri post-decembriste, înfăptuite la adresa jurnaliştilor. La o privire mai atentă pe CD-ul cu pricina, constatăm că aşa-zisele documente clasificate nu există! Nici măcar unul dintre fişierele aflate pe suportul magnetic nu respectă hotărârea nr. 585 din 13 iunie 2002 care reglementează standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România.
Mai precis, documentele existente pe suporturile magnetice sau optice confiscate, nu poartă semnături, ştampile, numere de înregistrare sau vreun alt element de secretizare, care ar respecta standardele de clasificare.
Cu toate acestea, -specialiştii- UM 0975- Unitatea de Informatică a Serviciului Român de Informaţii declară printr-o notă de constatare informatică înmânată jurnaliştilor, că -CD-ul conţine date clasificate Strict Secret-. Dacă ar fi să ne luăm după spionii SRI, în armata română este de ajuns să scrii -Strict Secret- pe o hârtie, pentru ca acesta să intre în categoria -clasificat-. Nu mai este nevoie nici măcar de ştampilă sau semnătură.
CD-ul -Ro Army- circula de şase luni prin Vrancea
Ianuarie 2006, Focşani. La restaurantul Arcada, de pe Bulevardul Republicii, viziavi de sediul PSD, o mână de jurnalişti din presa locală stau la taifas. Am aflat cu stupoare că fişiere cu informaţii despre o bază militară din Afganistan, circulă nestingherite prin Vrancea de circa 6 luni.
Serviciile secrete ale armatei şi SRI-ul îşi făceau datoria la faţa locului. Ne-au înregistrat. Ulterior, monitorizarea jurnaliştilor a continuat şi la restaurantul Intim din centrul Focşaniului. Două ore mai târziu, primesc un CD în plic.
Volumul informaţiilor de pe CD-ul intitulat -Ro Army- era uriaş.
Hărţi detaliate de la sol şi din satelit, schemele posturilor de pază, fotografii, trasee printre câmpurile de mine, tabele cu coduri, semne şi semnale folosite de aliaţi, tipuri de armament, rapoarte intelligence, liste cu personal şi responsabilităţi, numele şefilor locali ai talibanilor. Documentele vizau activităţi ale regimentului de Infanterie Paraşutată 504 – Task Force Devil Terrain, ale batalionului de Infanterie 812 Şoimii Carpaţilor, Companiei I Infanterie -Blue Thunder-, batalionului 151 Infanterie -Lupii Negri- şi companiei I Infanterie -Vânătorii de Recompense-. Unul dintre cele mai interesante amănunte era faptul că armata americană lucra pe hărţi ruseşti, realizate pe vremea războiului afgano-sovietic din anii* 80.
Descrierile misiunilor -Hazarkel- sau -Fulgerul Carpaţilor- erau extrem de amănunţite. Scenariile, schemele, rapoartele păreau desprinse dintr-un joc pe calculator extrem de bine făcut. Imaginile explicite din fişierele de tip -ppt- (realizate în programul Power Point) erau de foarte bună calitate.
Spionii-şefi nu confirmă veridicitatea informaţiilor
Din păcate, toate documentele păreau sustrase imediat după redactare. În lipsa unor elemente importante ca semnătura sau ştampila, CD-ul cu informaţii militare putea fi doar o tentativă de discreditare a presei.
Ca urmare, l-am sunat imediat pe prim-adjunctul SRI, colonelul Florian Coldea şi am încercat să iau legătura cu responsabilii Ministerului Apărării Naţionale.
A urmat o lună liniştită, cu întrevederi la sediul SRI şi MApN, într-unul din birourile Direcţiei de Informaţii Militare (DIM/J2). Am avut întâlniri cu: prim-adjunctul SRI Florian Coldea, generalul Ion Savu, şeful DIM/J2 şi cu fostul şef al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, generalul Constantin Croitoru. Scurgerea de informaţii din baza Kandahar, unde activează şi militari români era deosebit de gravă şi dovedea vulnerabilitatea sistemelor de securitate ale Alianţei.
Şefii serviciilor secrete nu au confirmat oficial veridicitatea informaţiilor, dar mi-au cerut să nu public documentele. Nu s-a luat timp de o lună nici un fel de măsură, în speranţa că informaţiile nu vor transpira în presă. Fostul ministrul al apărării, Teodor Atanasiu a declarat că scurgerea de informatii clasificate nu a creat nicio reacţie din partea NATO. Atanasiu a mai spus că informaţiile vechi de doi ani, nu reprezentau un pericol pentru Armata română. De abia după ce în presa centrală au apărut referiri la scandal, serviciile şi procurorii au trecut la acţiune. Au arestat ziarişti.
A tunat şi i-a adunat
-Vă rog să constataţi domnule procuror, că pe acest CD nu există documente clasificate. Lipsesc elementele cele mai importante: semnătura, ştampila sau numărul de înregistrare-, i-am spus procurorului Doru Ioan Crtistescu, la ultima audiere, în sediul Parchetului General. I-am cerut de asemenea, de urgenţă, restituirea CD-ului predat din proprie iniţiativă. Procurorul a dat din umeri.
Despre criminalistul Doru Ioan Cristescu se spune că este omul serviciilor secrete, ba chiar că ar fi anchetat revoluţionarii din Timişoara în zilele de 18-19 decembrie 1989. O vreme, Cristescu a fost procuror-şef adjunct interimar la conducerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism.
În calitate de şef al faimosului Ciprian Nastasiu, a contrasemnat rechizitoriul -Răpirii din Irak-. Cristescu a condus ancheta împotriva jurnaliştilor vrânceni, a efectuat percheziţiile la domiciliu şi arestarea abuzivă a lui Marian Gârleanu.
Judecătorul Marin Cârcel a fost catalogat drept securist, în mai multe rânduri, în presă. S-a scris despre el că a fost cadru activ în fostul Departament al Securităţii Statului, în perioada 1969-1976, mai precis la Direcţia Cercetări Penale. Numele său apare şi în dosarul disidentului Gheorghe Ursu. La data respectivă, judecătorul Cârcel lucra ca anchetator la închisoarea Rahova. După 1989 a fost numit vicepreşedinte la Tribunalul Bucureşti, funcţie la care a renunţat în anul 2003. A fost -retras- prin promovare ca judecător la Curtea de Apel Bucureşti, de unde a admis propunerea de arestare a jurnalistului Marian Gârleanu, pentru deţinerea unor aşa-numite -secrete militare-. Cârcel apare ca judecător şi în cazul arestării lui Dinu Patriciu.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
