Educația tehnologică – ultima găselniță a tocătorilor de bani din Educație

Vreme de 15 ani, de când pretindem că ne aflăm pe drumul bun spre democrație, sistemul educațional românesc s-a tot degradat. Manualele au căzut pradă grupurilor de influență din Ministerul Educației care, sub mult invocatul sistem pedagogic

al manualelor alternative și în relațiile directe cu editorii, au tocat anual mii de miliarde de lei, secătuind bugetul ministerului.
Așa s-a ajuns să avem manuale extrem de scumpe și foarte slabe în conținut. Manualele după care învață acum copiii noștri și de care depinde viitorul lor au devenit un adevărat blestem pentru toți. Deși nu trece nici un an fără a avea loc un scandal, manualele rezistă, așa cum sunt. În ciuda acestor evidențe, autorii manualelor se iau la întrecere în a testa limitele bunului simț, știind că acești copii vor deveni victime sigure. Tinerii români sunt cobaii experimentelor educaționale. Este povestea unui sistem în care primează legea favoritismului, în care promovările și examenele se dau și se iau pe bani, în care manualele se vând pe pile în cadrul unui sistem de învățământ gratuit.

Pledoarie pentru consumul de Coca-Cola

Dar hai să revenim la subiectul creat de dezbaterea noastră. Astăzi mi-a căzut în mână manualul de Educație tehnologică de clasa a V-a. Mari prostii mai pot emite cei de la Editura Aramis, care au editat manualul invocat. Mă întreb și eu, așa, retoric, la ce îi ajută pe copiii noștri în dezvoltarea lor profesională, și mai ales umană, dacă s-ar apuca să tocească ad-literam cum vine treaba cu evoluția în timp a sistemelor de amenajare teritorială, sau cum contribuie la toate acestea faptul că vor ști ori ba lucruri despre destinația și alcătuirea constructivă a localităților, sau să aibă habar despre elementele arhitecturale?! Despre toate acestea se face vorbire în Capitolul 1, dar când ajungi spre sfârșitul manualului ai parte de și mai multe minunății. La Capitolul 4 poți să afli, spre exemplu, detalii despre mediul construit ori despre dezvoltarea acestuia, precum și despre conservarea mediului și combaterea poluării. Ceea ce mi s-a părut cel mai impropriu este reclama fără nicio perdea de la pagina 107, unde ai noștri copii sunt îndemnați "pe față" să consume celebra băutură Coca-Cola. Păi, cine primește foloasele acestei reclame? În niciun caz bieții noștri copii. Ca să nu mai vorbesc despre faptul că în niciun caz copiii din școlile la care aceștia ajung după ce parcurg pe jos mulți kilometri nu se regăsesc în niciuna din lecțiile de la paginile 38-48. În acestea le sunt prezentate elevilor tipuri de locuințe și li se dau detalii despre confortul lor ambiental. Se vorbește în această carte și despre armonizarea culorilor locuinței prin culori în funcție de orientarea încăperilor. Eu aș întreba mințile limpezi care au putut scoate pe bandă rulantă astfel de elucubrații: ce fac acei copii care nu au nici măcar o cămăruță care să aibă destinația de locuință comună pentru vreo 4-5 membri ai familiei?

Pentru că vrem să aflăm opiniile dumneavostră despre acest subiect, precum și despre campania derulată de cotidianul Curentul: "Să salvăm manualele școlare!", așteptăm pe adresa redacției (Strada Lipscani, numărul 79, sector 3, București), cât și pe adresa electronică ([email protected]) toate semnalele dumneavoastră.