Elevilor li se prezintă religia în manualele școlare ținând cont de dogme, nu de art?

Manualul școlar trebuie să fie principala sursă de informare și documentare, dar și cel mai important instrument de lucru pentru elevi. De la rolul important pe care manualul îl avea în urmă cu mai bine de zece ani, s-a ajuns ca profesorii aproape

să nu mai țină cont de el și să se orienteze, în pregătirea elevului, exclusiv după programa școlară care oricum este bramburită. Este cert că autorii manualelor ar trebui să fie mai riguroși în stabilirea conținutului.
Spunem asta deoarece la această concluzie au ajuns specialiști din cadrul Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți – Învățământ Preuniversitar. Asistentul universitar E.S. spune despre manualele de religie românești că prezintă dogme și sunt scrise într-un limbaj ce produce confuzii copiilor în învățarea corectă a limbii române. Icoanele, care de fapt reprezintă opere de artă, apar neclare și în culori alb/negru – vezi ca exemplu manualul de clasa a 7-a, Editura Sf.Mina 2006.
În același context, merită pomenită o altă grozăvie înscrisă în manualul de istorie de clasa a IX-a editat de Nicoleta Dumitrescu, Mihai Manea și Cătălin Bojică (aprobare MEC 3886/24.05.2004). La pagina 9, manualul își informează cititorii că în societatea egipteană femeia este considerată egală bărbatului. "Din mileniul I î.Hr. se practică și căsătoria de probă". Nicăieri, manualul nu menționează faptul că societatea egipteană se baza pe sclavie. Potrivit aceluiași manual, romanii au purtat două războaie pustiitoare împotriva dacilor, prezentați ca niște veritabili precursori ai ecologiștilor de astăzi, adică tatuați și unii dintre ei vegetarieni (în realitate, aflăm de la Culianu, obiceiul tatuajului și vegetarianismul sunt întâlnite la geții din Moesia). Dacă ministerul va continua să aprobe asemenea manuale, s-ar putea să aflăm că dacii erau precursorii consumatorilor de marijuana de astăzi.
Ar fi fost mult mai interesantă abordarea religiei din punctul de vedere al artei, și nu al dogmelor, deoarece a jucat un rol important în istoria omenirii și-n plus le-ar fi trezit copiilor interesul pentru istorie și artă. Acestea sunt câteva observații care subliniază faptul că arta de a face manuale nu este stăpânită de români. Tocmai de aceea trebuie luate ca referință manualele și programele analitice occidentale, pentru a fi create normele și criteriile de elaborare ale manualelor noastre. Se pare că cei care au "produs manuale și culegeri" în România, în ultimii ani, n-au avut interesul să le facă eficiente și competitive, decât ca afacerea să le fie rentabilă.

Ce soluții propun specialiștii

Pentru evitarea fraudei la licitarea manualelor, Federația Națională a Asociațiilor de Părinți – Învățământ Preuniversitar propune ca atât manualele propuse, în format electronic bun de tipar, precum și normele pe care trebuie să le îndeplinească după standarde occidentale, cât și CV-urile persoanelor care le fac evaluarea să fie postate pe site-ul www.edu.ro sau pe o pagină specială, pentru a fi votate de către toți cei direct interesați de un învățământ de calitate.

Pentru că vrem să aflăm opiniile dumneavostră și despre acest subiect precum și despre campania derulată de cotidianul Curentul "Să salvăm manualele școlare!", așteptăm pe adresa redacției (Strada Lipscani, numărul 79, sector 3, București) precum și pe cea electronică ([email protected]) toate semnalele dumneavoastră.